Redactia Saptamana Medicala
Interviu realizat cu D-na Conf. Dr. Cătălina Tudose Președintele Societății Române de Alzheimer (II)
Care sunt pricipalele cauze ale bolii, dovedite sau acceptate azi de medicină? Care sunt factorii de risc? Ce mijloace de prevenţie există?
In demența Alzheimer sunt descrise, de peste 100 de ani, modificarile clasice neuropatologice ale bolii, adică prezența de plăci amiloidice în anumite zone din neocortex, ca și apariția patologiei neurofibrilare cu o distribuție regională tipică.
Ambele tipuri de leziuni conțin proteine patologice - amiloidul β, o proteină de dimensiuni mari, cu 40-42 de aminoacizi și respectiv proteina tau hiperfosforilată. Neurodegenerarea din boala Alzheimer presupune atât agregarea de amiloid β în plăci cât și depunerea de proteină tau in neurofibrile. Deși există opinii diferite care acordă o importanța primordială uneia sau alteia dintre leziuni, se consideră că hiperproductia și depunerea de amiloid beta este mai specifică bolii Alzheimer. Amiloidul β, amiloidul patologic, este o proteină care derivă dintr-o proteină precursoare scindată anormal în fragmente neobișnuit de mari, în urma unor mutații. Atât hiperforforilarea proteinei tau cât și degradarea proteinei precursoare a amiloidului se produc prin activarea unor gene patologice, gene care se activează pe măsura înaintării în vârstă, probabil sub influența unorfactori din mediu, care rămân să fie descoperiți.
Se iau în considerare și fenomene de tip inflamator, ca și leziuni la nivel mitocondrial generatoare de leziuni oxidative. În final se produce o pierdere neuronală şi sinaptică, evidențiată macroscopic prin atrofie corticală masivă.
Iniţial s-a considerat că în boala Alzheimer există o corelație strânsă între simptomele clinice și patologia care le-a generat, ca și în multe alte boli cerebrale. Se presupunea că neuropatologia bolii Alzheimer ca și simptomele clinice erau concomitente. Totusi, în ultimii 20 de ani s-a constatat că nu există o concordanță între clinica și patologia bolii Alzheimer, boala Alzheimer debutând cu mulți ani, uneori cu decenii înaintea simptomelor clinice.
Recent s-a dezvoltat ipoteza dezvoltării leziunilor neuropatologice din Boala Alzheimer într-o anumită secvență temporală. Se pare că patologia amiloidică și cea neurodegenerativă manifestată sub forma degenerării neurofibrilare și a pierderii sinaptice nu apar simultan, ci în momente evolutive diferite. Patologia amiloidică s-ardezvolta prima în timpul fazei preclinice în timp ce patologia neurofibrilară se instalează mult mai tarziu. Exista biomarkeri ai β amiloidului, evidențiabili în prezent prin investigatii neuro imagistice și biologice (dozări în LCR), care dovedesc declanșarea acestor evenimente cu mult timp înaintea manifestării simptomelor clinice și care cresc progresiv în amploare.
Datele actuale din cercetare sugerează că markerii amiloidului β pot înregistrau valori crescute cu 10-20 de ani înainte ca simptomele clinice să devină observabile, în timp ce biomarkerii degenerării neurofibrilare devin dinamici mult mai târziu, și anume doar cu putin timp înaintea apariției primelorsemne clinice. Rămâne de demonstrat faptul că acumularea de amiloid β ar fi suficientă pentru a provoca așa numita ”cascadă patologică” din boala Alzheimer; nu se știe încă dacă procesele neurodegenerative sunt provocate direct de toxicitatea sinaptică a formelor oligomerice de amiloid β, de distrugerea axonală a formelor fibrilare de amiloid beta sau intervine un alt factor care va declanșa disfuncția sinaptică, neurodegenerarea , formarea de neurofibrile și, în final, pierderea neuronală.
Date epidemiologice arată cu certitudine că există numeroși factori modulatori ai expresiei clinice a leziunilor neuropatologice; astfel, factorii de risc vascular, ca hipertensiunea, hipercolesterolemia și diabetul au fost asociați cu un risc crescut pentru demență și pot contribui la accelerarea patologiei bolii Alzheimer. De asemenea, simptomatologia depresivă, apatia și stresul psihologic prelungit se pot corela cu creșterea riscului de manifestare a tulburărilor cognitive și a demenţei. Rămâne încă neclar dacă expuneri specifice la factori de mediu, cum ar fi traumatismele cerebrale repetate, ar influența progresia secvenței fiziopatologice sau expresia clinică a patologiei. Ca factori protectivi, în schimb, există dovezi că antrenarea în activităţi intelectuale, fizice, de recreere, ca și activitatea socială crescută, se pot asocia cu un risc scăzut pentru deteriorare cognitivă și demență. Această avalanșă de informații din cercetare și capacitatea tot mai crescută de înțelegere a proceselor fiziopatologice din boala Alzheimer, descoperirile recente din domeniul neuroimagisticii și biologiei moleculare au generat recent ample dezbateri în lumea academică internațională, care a elaborat noi criterii de diagnostic și de cercetare; de asemenea, boala Alzheimer este tratată și înțeleasă ca un continuum.
Ca urmare, preocupările lumii medicale se îndreaptă acum nu numai spre etapa evolutivă finală, de demență, a bolii Alzheimer, ci mai ales spre faza de pre-demență, simptomatică și faza preclinică, asimptomatică.
Este Alzheimer boala intelectualilor? Amintesc printre pacienţii care au suferit de această maladie, personalităţi din decenii şi de pe meridiane diferite: filozoful român Emil Cioran, actriţa Annie Girardot, compozitorul Maurice Ravel, preşedintele Ronald Reagan, scriitorul Haralamb Zincă, regina Juliana a Olandei, premierul britanic Harold Wilson şamd.
Nu, boala Alzheimer nu este o boală a intelectualilor, ea poate să apară la orice persoană, indiferent de nivelul de performanţă cognitivă, de nivelul de inteligenţă; demenţa se dezvoltă şi la persoane cu intelect subliminar. Se consideră însă că persoanele care au atins un nivel superior de dezvoltare intelectuală ar avea o rezervă cerebrală şi o rezervă cognitivă peste medie, sugerându-se că aceste rezerve crescute le poate influenţa capacitatea de a tolera patologia Alzheimer pentru perioade mai lungi, de ani de zile, mascând boala. În momentul însă în care este atins un anumit prag şi mecanismele compensatorii sunt depăşite, apare un declin cognitiv rapid şi sever, care conferă un caracter agresiv evoluţiei clinice. De aceea, la intelectuali este foarte impresionant contrastul dintre performanţele trecute şi modificările cumplite pe care acestă boală le aduce întregii personalităţi, cunoscute anterior pentru calităţile lor deosebite, pentru influența pe care au avut-o în domeniul artistic, ştiinţific, politic și pentru care si-au câştigat celebritatea.
