Printre afecţiunile materne care influenţează vederea fătului în timpul sarcinii menţionăm citomegalovirusul (cmv).
Cmv este o infecţie virală care provoacă afecţiuni congenitale. 10% dintre copiii care au infecţii congenitale au simptome la naştere, în timp ce 19% pot avea manifestări silenţioase. Deşi în cmv pierderea vederii nu este prea des întâlnită ca pierderea auzului, ea poate să apară la 1-2% dintre copiii asimptomatici, cauza fiind retinita, leziunile maculare sau pierderea vederii din cauză corticală ( creierul nu poate interpreta ce vede copilul) sau atrofie optică. Toţi copiii născuţi de mame infestate cu cmv trebuie să fie controlaţi periodic de oftalmolog.
Deşi majoritatea nou-născuţilor nu suferă de probleme optice, există unele afecţiuni ale ochilor care pot trece neobservate de părinţi sau chiar şi de medici. O pupilă albă: poate indica o cataractă, detaşare (dezlipire) de retină, o inflamaţie sau o tumoră Pleoapă căzută sau inflamată: poate să fie o inflamaţie - dacă să întâmplă dintr-o dată este urgenţă - sau poate să fie doar o slăbire de musculatură sau o tumoră. O cornee mai mare: poate fi semn de glaucom la nou-născut sau la sugar, mai ales dacă micuţul nu priveşte la lumină sau lăcrimează mult. (imagini preluate de Eye Care America )
Cazurile de mai sus constituie urgenţe.
Sunt însă şi anumite semne care pot indica probleme de ochi, dar care nu sunt urgenţe:
- obstrucţii de canal lacrimal,
- strabism,
- ochi neliniştiţi, care se mişcă des (nistagmus),
- preferinţa de a sta cu capul pe o parte, fără să aibă torticolis
- defect de pupilă,
- pupile inegale.
Există ipoteza că un grup de medicamente şi factori sunt toxice pentru ochi, provocând neuropatie optică, însă au rămas la stadiul de ipoteze (fumatul, tuberculostatice... ).
Există însă dovezi ca malnutriţia, lipsa de vitamina B12, acid folic, pot induce neuropatie optică. Afecţiunea oculară cel mai des întâlnită la copii, în general, este conjunctivita. Conjunctivitele pot fi virale, alergice sau bacteriene. Chiar cele virale sau alergice se pot suprainfecta. Conjunctivitele, în general, sunt foarte contagioase, ele transmiţându-se uşor de la om la om şi de la un ochi la altul. De aceea, prevenirea şi tratamentul sunt foarte importante. Semnele conjunctivitei sunt mâncărimea ochilor (se freacă la ochi), senzaţie de usturime până la apariţia secreţiei lacrimale abundente, inflamaţia şi roşeaţa ochiului, secreţii gălbui şi lipicioase. Conjunctivita se tratează în funcţie de factorul cauzal. La o conjunctivită bacteriană sau care a ajuns să devină bacteriană se folosesc picături cu antibiotice, iar copilul poate să revină în colectivitate după 24 de ore de antibioterapie. Nu se tratează conjunctivita cu metode precum spălare cu ceaiuri sau cu lapte matern, ci întotdeauna se tratează cu tratament prescris de medic.