Deşi diabetul este o boală care se cunoaşte încă din antichitate, date epidemiologice propriu-zise există începând cu prima parte a secolului XX. 30 de milioane de oameni aveau diabet în 1985, pentru ca, peste 10 ani, numărul total de bolnavi de diabet să ajungă la 135 de milioane. Estimarea OMS din 2000 furnizează o cifră impresionantă: 177 de milioane de persoane suferă de diabet în întreaga lume, în 2008 existau 245 de milioane de diabetici, iar previziunile sunt îngrijorătoare: 370 de milioane până în 2030.
Creşterea numărului de bolnavi se va produce din cauza înmulţirii numărului de cazuri, mai ales în ţările în curs de dezvoltate. Celelalte cauze se referă la explozia demografică, îmbătrânirea populaţiei, dietele vicioase, obezitatea, sedentarismul. Incidenţa diabetului zaharat de tip 2, care reprezintă aproximativ 95% din cazuri, este în continuă creştere, la vârste din ce în ce mai mici. Până în 2030, în ţările dezvoltate, majoritatea populaţiei cu diabet va fi în vârstă de 65 de ani sau peste, în timp ce în ţările în curs de dezvoltare, cei mai multi pacienţi vor aparţine intervalului de vârstă activ dintre 45 şi 64 ani.
Dacă prevalenţa diabetului în majoritatea ţărilor se situează, în medie, între 5 şi 10%, în România, aceasta atinge aproximativ 4,3% din totalul populaţiei în 2008, ceea ce ne plasează, cel puţin deocamdată, printre ţările cu prevalenţă mică.
În România, prevalenţa diabetului zaharat în 2003 a fost de 1,98 la sută, urcând la 2,12 la sută în 2004 şi la 2,23 la sută în 2005, cu un număr de pacienţi înregistraţi de 429.979 în 2003, 459.518 în 2004, 482.250 în 2005. Numărul de cazuri noi a fost de 50.062 în 2003, 54.561 în 2004 şi 53.443 în 2005, cu o incidenţă de 230 la 100.000 de locuitori în 2003, 251 în 2004 şi de 247 în 2005, potrivit datelor MS. În plus, s-a constatat creşterea prevalenţei diabetului zaharat în rândul copiilor şi adolescenţilor - cu 3% în fiecare an, iar între preşcolari - cu 5% pe an. Totuşi, conform studiului Eurodiab, incidenţa diabetului zaharat pentru grupa de vârstă 0-14 ani, în ţara noastră, este de aproximativ 3/100.000 persoane, una dintre cele mai mici din Europa.
În 2008 erau înregistraţi în ţara 538.648 de diabetici, dintre care 2.025 de minori; 512.502 sunt pacienţi care primesc tratament farmacologic antidiabetic (antidiabetice orale ± insulină), înregistraţi la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. În condiţiile creşterii alarmante a numărului de îmbolnăviri în ultimii ani potrivit calculului de risc, se estimează că 30% din populaţia României ar putea suferi de diabet în următorii zece ani!
Conform OMS, costurile sanitare directe ale bolilor legate de diabet se situează între 2,5% şi 15% din bugetul anual al ţării alocat sănătăţii, depinzând printre altele şi de prevalenţa locală a diabetului, cât şi de gradul de sofisticare a tratamentelor disponibile. În România, în anul 2006 a fost alocat un buget de 90 milioane de euro, ceea ce reprezintă circa 2% din totalul bugetului destinat sănătăţii pentru acest an.
Astfel, diabetul zaharat reprezintă o preocupare permanentă pentru Ministerul Sănătăţii Publice. Dovada o reprezintă creşterea finanţării programului de diabet care, pentru anul 2008, a fost cu aproximativ 25% mai mare decât în anul 2007 (330.000.000 RON în 2008 faţă de 262.625.000 RON în 2007). Suma fixă pentru un copil cu diabet zaharat insulino-dependent este 180 lei/lună, iar pentru un adult cu diabet zaharat insulino-dependent este 60 lei/lună.
La programul de evaluare a sănătăţii populaţiei iniţiat de Ministerul Sănătăţii Publice desfăşurat în perioada 1 iulie 2007 - 30 iunie 2008 s-au prezentat la medic şi au fost evaluaţi 11.104.655 de cetăţeni, peste 55% din populaţia ţării, care a primit taloane. Dintre aceştia, 43,4% au fost bărbaţi, iar 57,6% au fost femei. Cea mai bună prezentare la medicul de familie (59-64%) s-a înregistrat în judeţele Harghita, Covasna, Dolj, Alba, Mureş, Argeş, Sălaj, Gorj, Participarea cea mai redusă (41-34 % ) a fost înregistrată în judeţele: Giurgiu, Mehedinţi, Tulcea, Vrancea, Bacău, Călăraşi, Ilfov şi municipiul Bucureşti. 3.323.156 persoane (adică 30% din cei evaluaţi) prezintă risc de îmbolnăvire prin diabet zaharat.
Astfel, dintre persoanele identificate la risc de diabet zaharat (un total de 860.365 persoane) 2,69 % sunt la risc foarte înalt de diabet, 30,27% sunt la risc crescut de diabet şi 67, 27% sunt la risc moderat de diabet. Riscul de diabet apare de două ori mai frecvent la femei faţă de bărbaţi şi de două ori mai frecvent în urban decât în rural.
Prevenţia primară este reprezentată de o dietă sănătoasă şi de activitatea fizică practicată regulat (care protejează indivizii predispuşi), în timp ce prevenţia secundară include depistarea precoce şi tratarea corectă.
Creşterea în greutate este cea mai importantă cauză a apariţiei diabetului zaharat de tip 2, riscul apariţiei fiind de 20-40 de ori mai mare la obezi faţă de normoponderali.
Scăderea în greutate cu 7-10% din greutatea iniţială reduce la jumătate riscul de a face diabet.
Tratarea hipertensiunii arteriale, a dislipidemiilor şi controlul nivelurilor de glucoză sangvină pot reduce substanţial riscul dezvoltării complicaţiilor şi încetineşte progresia celor existente. Studii pe eşantioane mari de populaţie în China, Canada, SUA şi o serie de ţări europene sugerează faptul că inclusiv reducerea moderată a greutăţii corporale, precum şi mersul pe jos timp de o jumătate de oră, practicat zilnic, reduc incidenţa diabetului la mai mult de jumătate dintre subiecţii supraponderali.
Regimul alimentar este de o importanţă primordială în tratamentul diabetului, fiind cel mai bun mijloc de echilibrare a bolii. El nu numai că ajută la echilibrarea glicemiei, dar contribuie şi la evitarea complicaţiilor acute ale diabetului – hipoglicemia sau hiperglicemia şi, pe termen lung, reduce riscurile de boli cardiovasculare, renale, neurologice sau oculare.
În concluzie, conform celor mai recente studii, atât prevenţia cât şi tratarea diabetului trebuie să includă:
- Păstrarea unei greutăţi corporale normale;
- Exerciţiu fizic zilnic;
- Nutriţie corectăa printr-o alimentaţie corectă;
- Supravegherea constantă a greutăţii prin evitarea unui stil de viaţă sedentar;
- Minimum 150 minute zilnic de exerciţiu fizic moderat sau mers pe jos in ritm alert;
- Eliminarea grăsimilor saturate din alimentaţia zilnică (reducerea consumului de carne şi înlocuirea cu peşte; înlocuirea uleiului de floarea soarelui cu ulei de măsline; evitarea alimentelor prăjite în ulei);
- Creşterea consumului de legume şi fructe proaspete, precum şi de cereale integrale (înlocuirea pâinii albe cu pâine integrală sau de secară; cereale integrale la masa de dimineaţă şi seară; evitarea pastelor, produselor făinoase din faină albă şi reducerea dulciurilor şi prăjiturilor, precum şsi a băuturilor răcoritoare îndulcite cu zahăr);
În acest context, populaţia trebuie educată pentru a avea un stil de viaţă sănătos, o alimentaţie moderată cu legume, cereale, fructe, cât mai puţine grăsimi, dar şi renunţarea la fumat şi, un lucru foarte important, cât mai mult exerciţiu fizic, incluzând şi mersul pe jos.
Din cauza caracterului său cronic şi a severitătii complicaţiilor, diabetul este o boală costisitoare nu doar pentru individ, ci şi pentru familia acestuia, dar, mai ales, pentru autorităti.
