Adriana Rimbu Dr.
În hemoragiile digestive inferioare (jejunale, ileale, colonice), tehnicile scintigrafice sunt metode utile de diagnostic, ele având o sensibilitate mare de detecţie a localizărilor acestora. Scintigrafia este recomandată în cazul unor hemoragii cu rată foarte redusă a sângerării, chiar de 0,05-0,10 ml/min. sau în situaţiile în care examenul endoscopic are contraindicaţii relative: postoperator recent după intervenţiile chirurgicale pe stomac, la pacienţii cu hepatită sau când elementele endoscopice sunt neconcludente (colon plin cu sânge, leziune vizualizată, dar fără semne de sângerare recentă etc.). După injectarea hematiilor marcate cu 99mTc (radiotrasorul de elecţie folosit) sunt bine vizualizate: compartimentul sangvin, cordul, ficatul, splina şi rinichii, fără a fi evidenţiată în mod normal radioactivitatea de la nivelul intestinului subţire. Dacă pacientul prezintă o sângerare “activă” în timpul studiului, sediul sângerării va fi vizualizat, în câteva minute după injectare, ca un focar cu acumulare anormală a radiofarmaceuticului reprezentat de hematiile marcate cu 99mTc. Pentru a se putea stabili diagnosticul de hemoragie digestivă inferioară, trebuie evidenţiată deplasarea radioactivităţii extravazate în lumenul intestinului. Când deplasarea se produce rapid, este mai probabil ca sângerarea să aibă loc în intestinul subţire, în timp ce o staţionare relativă sau o deplasare lentă indică mai degrabă ca sediu colonul.
Diverticulul Meckel, reminiscenţă a ductului embrionar omfalomezenteric, localizat de obicei proximal faţă de valva ileo-cecală, poate fi întâlnit la 1-3% din populaţie. Aproximativ 55% din diverticulii Meckel simptomatici conţin mucoasa gastrică ectopică, restul putând conţine mucoasă ileală, duodenală, colonică sau pancreatică. Simptomul cel mai des întâlnit la aceşti pacienţi este sângerarea, din cauza secreţiei acido-peptice a mucoasei gastrice ectopice, care produce ulceraţii ale mucoasei ileale neprotejate. Pentru detecţia prezenţei unui diverticul Meckel se foloseşte proprietatea anionului de pertechnetat de a fi preluat de celulele de suprafaţă ale mucoasei gastrice, care îl concentrează şi apoi îl secretă. Luând în considerare faptul că marea majoritate a diverticulilor Meckel sângerânzi conţin mucoasă gastrică ectopică, 99mTc-pertechnetatul (radiofarmaceuticul) se va fixa la nivelul mucoasei diverticulului, iar prin detectarea radiaţiei emise la suprafaţa corpului de radiotrasor va putea fi detectată prezenţa şi localizarea acestuia. Pe imaginile abdominale normale se constată acumularea pertechnetatului de 99mTc la nivelul stomacului (radioactivitate ce apare la 5 min., creşte până la 15-30 min. de la injectare, după care rămâne constantă), duodenului, jejunului, parenchimului renal, bazinetului, ureterelor şi vezicii urinare. Aria hipercaptantă, corespunzătoare diverticulului Meckel, este situată, cel mai frecvent, în cadranul abdominal inferior drept şi este anterioară faţă de structurile retroperitoneale, pe imaginile obţinute în incidenţă laterală şi apare simultan cu radioactivitatea gastrică.
