Conf. Univ. Dr. Georgiana-Ozana Tache
Diagnosticul diferenţial al entorsei de gleznă se face cu tendinita şi leziunile tendonului lui Achille, sindroamele de durere regională, fractura de os navicular, febra musculară postactivitate fizică susţinută, fractură de stres, fractură distală de peroneu sau maleola peronieră, fractura metatarsianului V, dislocarea tendonului peroneal etc.
Specialiştii recomandă frecvent terapie fizicală pentru pacienţii care au suferit entorse de gleznă uşoare, moderate sau moderat severe, mai ales pentru persoanele cu instabilitate cronică şi simptome de recurenţă. Crioterapia şi electrostimularea musculară ameliorează tumefierea şi durerea, menţinând şi tonusul musculaturii locoregionale. La fel şi undele scurte sau ultrasunetele, scad edemul şi facilitează reparaţia tisulară. Electroterapia şi laseroterapia se insidă la distanţă de momentul producerii entorsei.
Se recomandă medicaţie analgezică şi antiinflamatorii nesteroidiene pentru a controla durerea şi inflamaţia, atât în administrare generală, cât şi locală, sub forma de gel, creme, pomezi. Controlul adecvat al edemului sau tumefacţiei este critic pentru vindecare.
Terapia entorselor cuprinde în mod obligatoriu repausul funcţional, relativ sau absolut, aplicarea de gheaţă sau crioterapia, compresia locală, ridicarea membrului deasupra nivelului inimii, în poziţie antideclivă şi în cazuri grave, intervenţia chirurgicală. În cazurile severe, glezna trebuie susţinută prin aparat ghipsat.
Articulaţia poate fi încărcată la mers în entorsele uşoare la 1-3 zile după leziune, în cele moderate sau medii după 7-10 zile, iar în cele severe, după două săptamani. Exerciţiile speciale de mobilizare uşoară, stretching, exerciţii de izometrie şi izotonie de menţinere a tonusului muscular la nivelul lanţurilor cinematice pe mişcările de flexie-extensie la nivelul membrului inferior sunt necesare uneori pentru a menţine funcţionalitatea şi a reduce riscul complicaţiilor, în special al celor vasculare.
Programul de recuperare începe după a treia zi de la entorsă şi poate dura până la 2 săptămâni pentru entorsele uşoare şi până la 3 luni pentru cele severe. În funcţie de gravitatea entorsei, activităţile sportive pot fi reluate la o distanţă cuprinsă între 2 şi 12 săptămâni de la momentul incidentului/accidentului. Anumite sporturi, precum rugby, baschet şi fotbal, au nevoie de o perioadă mai mare de recuperare. În schimb, nataţia, ciclismul, joggingul pe plan orizontal, sunt sporturi mai puţin solicitante pentru gleznă şi pot fi reluate mai precoce.
Totuşi, oricare ar fi suprasolicitările cotidiene sau activităţile sportive ulterioare, o gleznă cu entorsă în antecedente nu este lipsită de riscul recurentelor. Pentru a evita aceasta, este bine să se înceapă un program de recuperare a forţei grupelor musculare satelite gleznei. Pentru aceasta, se pot efectua numeroase programe de exerciţii, mai ales mişcările în piscină sau hidrokinetoterapie. Recomandarea specialiştilor este să nu se poarte încălţăminte care favorizează instabilitatea gleznei. Se vor evita tocurile înalte, se vor evita terenurile denivelate pe care se desfasoară activitatea sportivă. După o entorsă severă de gleznă, se recomandă purtarea până la 6 luni a ortezei de gleznă, la desfăşurarea activitătilor sportive, precum schiul, patinajul.
Contact
Facebook Sef lucr. Dr. Georgiana-Ozana Tache
Blog Sef lucr. Dr. Georgiana-Ozana Tache
