Simptomele tipice ale DZ (diabet zaharat) sunt: sete, gură uscată, poliurie (eliminarea unor cantităţi mari de urină), oboseală, scădere în greutate, polifagie (foame exagerată).
Simptomele diabetului zaharat sunt cu atât mai intense cu cât valoarea glicemiei este mai mare, însă la jumătate din bolnavi, diabetul are simptome, de aceea glicemia trebuie determinată periodic.
Cum se pune diagnosticul de diabet zaharat?
Diagnosticul de certitudine se stabileşte pe baza unor analize de laborator:
• Determinarea glicemiei în sânge recoltat pe nemâncate (a' jeun), dimineaţa. Dacă valoarea glicemiei este mai mare de 126mg/dl, dozarea se va repeta. Dacă şi a doua glicemie depăşeşte 126mg/dl, diagnosticul de DZ este sigur.
• O valoarea a glicemiei de peste 200mg/dl la probă recoltată în orice moment al zilei, stabileşte diagnosticul de DZ.
• TTGO (test de toleranţă la glucoză oral) este indicat când valoarea glicemiei a' jeun este intre 110-125mg/dl, sau la persoanele cu risc crescut pentru DZ.
Ce complicaţii pot aparea în evoluţia diabetului zaharat?
Complicaţiile cronice specifice DZ apar după 10-15 ani de la diagnosticul bolii, proporţional cu valoarea şi vechimea hiperglicemiei. Alţi factori care intervin sunt: fumatul, creşterea grăsimilor în sânge, hipertensiunea arterială etc.
Angiopatia diabetică se caracterizeaza prin totalitatea modificărilor vaselor de sânge apărute în cursul evolutiei DZ şi datorită hiperglicemiei cronice. În funcţie de calibrul vaselor afectate, se vorbeşte de microangiopatie şi macroangiopatie. Cele mai importante localizări ale microangiopatiei sunt retinopatia diabetică şi nefropatia diabetică.
Retinopatia diabetică este determinata de afectarea vaselor mici ale retinei. Fiind silenţioasă, este important efectuarea periodică a examenului de fund de ochi. Riscul cel mai mare este scăderea vederii până la orbire.
Nefropatia diabetică, care înseamnă îmbolnăvirea rinichilor datorită hiperglicemiei, necesită depistare activă, întrucât poate evolua silenţios până la insuficienţă renală. Cea mai utilă metodă de diagnostic este determinarea eliminărilor urinare de proteine.
Macroangiopatia diabetică se defineşte prin îmbolnăvirea pereţilor arterelor mari şi mijlocii (arterele creierului, ale inimii, ale membrelor inferioare).
Neuropatia diabetică este cea mai frecventă şi cea mai precoce complicaţie a DZ. Se manifestă prin polineuropatia periferică senzitivo-motorie, durere la nivelul picioarelor, furnicături, senzaţie de "picioare neliniştite".
Cum tratam diabetul?
Alimentaţia corectă constituie, alături de medicamente şi exerciţiu fizic, unul din cele trei elemente de baza ale tratamentului, regimul alimentar fiind obligatoriu.
Trebuie spus că nu există o dietă ce se aplică tuturor pacienţilor, ea depinzând de: greutatea corporală, vârstă, efort fizic depus, afecţiuni asociate. O alimentaţie sănătoasă trebuie să conţină toate principiile nutritive (glucide, proteine, lipide, vitamine, minerale, fibre vegetale). Regimul alimentar nu trebuie să fie monoton, ci variat şi gustos, alimentele premise pacientului cu diabet fiind extrem de numeroase.
Sursa: Clinica Gastromond
