Anca Vereanu, Medic primar stomatolog, specialist Dr.
Din cauza unor factori legaţi de igienă, ereditate, alimentaţie, pot apărea diferite afecţiuni care duc, mai devreme sau mai târziu, la pierderea dinţilor. Momentul în care trebuie inserate implanturile trebuie foarte bine ales, iar în cazul unor lipsuri dentare vechi ar trebui să ştiţi că amânarea începerii tratamentelor duce la atrofierea osului, ceea ce va face foarte dificilă inserarea implanturilor. Ideal este să vă prezentaţi la doctor imediat ce simţiţi mobilitatea dinţilor sau cât mai repede după extracţii, pentru a se evita pierderea osului, care altfel va trebui reconstruit prin grefe foarte costisitoare.
Pe termen lung, lipsa dinţilor duce la o atrofie din ce în ce mai mare a osului, la migrarea dinţilor sănătoşi, deplasarea lor, către spaţiile goale, la rotaţii şi, mai grav, la extruderea, ieşirea din os, a celor care nu mai au antagonist (nu mai muşcă pe nimic, ajungând în contact cu gingia de pe arcada opusă). Această situaţie este destul de gravă şi neplacută, pentru că în acest moment se recomandă extragerea acestor dinţi migraţi vertical sau, în cel mai bun caz, îmbrăcarea lor cu coroane care să-i scurteze.
Neprotezarea lipsurilor dentare duce după sine, în câţiva ani, la pierderea altor dinţi sănătoşi care ar fi putut fi salvaţi dacă se inserau la timp implanturi.
Înlocuirea unui dinte lipsă se face fie prin implant, fie prin punte. Este recomandat implantul, pentru că redă cu o fidelitate mare senzaţia unui dinte natural. Puntea, pentru a fi prinsă, presupune tratarea dinţilor sau măselelor de lângă. În plus, în timp, se creează un spaţiu între gingie şi coroană şi este mai greu de îngrijit. După 8-10 ani aceasta va trebui schimbată din cauza retragerii gingiei şi se vor lua şi alţi dinţi sănătoşi ca sprijin. Şi tot aşa se strică dinte cu dinte.
Implanturile vă oferă marele avantaj de a lăsa neatinşi dinţii vecini. Implantul este un şurub fabricat, de obicei, din titan, folosit pentru a înlocui rădăcina unui dinte pierdut. Acesta este înşurubat în maxilar şi furnizează o bază solidă pentru coroane sau proteze dentare, practic, el are rolul pe care l-a avut rădăcina dintelui pierdut. Implantul este de sine stătător şi nu afectează în niciun fel dinţii de lângă el, din contră, ajută extrem de mult. Peste implant se montează coroana. Implantul trebuie inserat cât se poate pe locul fostului dinte, acest lucru fiind obligatoriu pentru realizarea unei lucrări protetice cât mai aproape de ceea ce a aţi avut înainte.
În cazul în care vă lipsesc mai mulţi dinţi, este bine ca numărul implanturilor să fie corespunzător, facându-se un calcul al forţelor ce se distribuie prin aceste implanturi, cu rol de rădăcină. Cu cât numărul de implanturi pe suprafaţă este mai mare cu atât forţele se vor distribui mai uniform în os şi rezistenţa lucrării va creşte.
Stabilirea numărului de implanturi se face luând în calcul câţi dinţi lipsesc, zona în care lipsesc (în faţă sau în spate), diametrul implanturilor care pot fi inserate, deci trebuie evaluată grosimea osului în acea zonă, vârsta pacientului. Vârsta este importantă pentru că furnizează informaţii despre alimentaţie. Tinerii au o alimentaţie mai diversificată şi o forţă mai mare la mestecat, deci necesită un număr mai mare de implanturi. Astfel de informaţii ne ajută pe noi, medicii, în stabilirea numărului optim de implanturi pentru o lucrare reuşită, frumoasă şi nu în ultimul rând durabilă.
Implanturile dentare se pot pune doar atunci când creşterea facială este completă,adică după 16-18 ani. Implanturile inserate prea devreme pot duce la asimetrii faciale şi tulburări de creştere a maxilarelor, cu efecte fizionomice nefaste. În ceea ce priveşte persoanele în vârstă, se pot insera implanturi şi la vârsta de 70-80 de ani dacă nu există contraindicaţii de ordin general pentru chirurgia orală.
Scopul implantului este să îmbunătăţească sănătatea, funcţia masticatorie şi să redea aspectul estetic, confortul şi senzaţia de dinţi naturali.
