Anul acesta se împlinesc 15 ani de transplant hepatic în România. Unde se situează țara noastră la începutul anului 2015, la nivel european, din punct de vedere al realizărilor de transplanturi hepatice, dar și a numărului de donatori?
Din punct de vedere al transplanturilor hepatice efectuate la nivel național, România se situează la un nivel mediu, necesitățile fiind mai mari decât numărul anual de transplanturi. Aceasta se datorează, în primul rând, numărului insuficient de donatori, care se situează încă sub media europeană. De notat este doar creșterea spectaculoasă a numărului de donatori din anul 2013, care s-a menținut și în 2014 și care a permis ca un singur program (cel de la Institutul Fundeni) să efectueze peste 100 de operații de transplant hepatic în fiecare din acești doi ani. Pentru un singur program, numărul este foarte mare, chiar comparativ cu cifrele europene, de aceea în anul 2014 a fost nevoie de deschiderea unui al doilea program, la Spitalul Sf. Maria. Repet, însa, la nivel național este nevoie de un număr mai mare de transplanturi hepatice și, raportat la populația României, ar trebui să avem și un număr mai mare de donatori. Din păcate, însă, în primul trimestru al anului 2015 se înregistrează chiar o scădere a numărului de donatori aflați în moarte cerebrală.
Cum evoluează numărul de cadre medicale specializate în domeniul transplantului hepatic, în ultimii ani?
Numărul de cadre specializate este în continuă creștere. Pe lângă cele două echipe complet instruite de la Institutul Fundeni, există în prezent chirurgi care au făcut pregătire în transplant hepatic, în România sau în străinătate, și în alte orașe din țară. În ceea ce privește operația de prelevare, aici numărul specialiștilor la nivel național (aceasta însemnând coordonatori de transplant, medici anesteziști, chirurgi, etc) este cu mult mai mare și, de asemenea, în continuă creștere. Cei 30 de chirurgi aflați la supraspecializare în chirurgie hepato-bilio-pancreatică și transplant hepatic au în curricula lor și prelevarea ficatului precum și operația de transplant hepatic. În același timp, va începe în curând un program de pregătire național, din fonduri europene, care se adresează atât chirurgilor, cât si anesteziștilor, hepatologilor, imunologilor, asistentelor medicale etc.
Există un program de conștientizare a populației asupra necesității acceptului familiei pentru prelevarea de organe a pacienților aflați în moarte cerebrală?
Nu pot spune că există un program sistematizat de conștientizare a populației, dar numeroasele emisiuni în mass-media pe tema transplantului au jucat cu prisosință acest rol. Rata de donare a populației României este peste media europeană. Problema este, însă, cu anumite spitale care nu manifestă interes pentru diagnosticul morții cerebrale și pentru activitatea de prelevare organe. Unele din aceste spitale județene dau un număr foarte mic de donatori, iar altele - și mai grav - nu au dat niciodată, nici un donator (Ploiești, Brăila, Galați).
Ce ne puteți spune despre proiectul CEMT (centru de excelență în medicina translațională)?
Proiectul CEMT își propune construcția unui centru de cercetări translaționale pe Platforma Fundeni, împreună cu aparatura necesară. Pornind de la numarul mare de bolnavi care se tratează anual în Institutul Clinic Fundeni, se urmărește stimularea activității de cercetare translațională, adică acea cercetare care își propune să descifreze în laborator cauzele unor boli analizând produse patologice ale bolnavilor, să găsească remedii pentru bolile respective și să testeze aceste remedii pe pacienții care au nevoie de ele. Este cel mai modern tip de cercetare medicală, pentru care Platforma Fundeni reprezintă un loc ideal (număr mare de pacienți anual, tradiție îndelungată de cercetare, cultivarea excelenței).
