Este un test folosit pentru înregistrarea activităţii electrice a muşchilor. Când muşchii sunt activi, aceştia produc impulsuri electrice direct proporţionale cu nivelul activităţii musculare. Electromiografia poate fi recomandată de medicul specialist neurology pentru depistarea activităţii electrice anormale de la nivelul muşchilor, survenite în afecţiuni precum distrofie musculară, inflamaţii musculare, leziuni ale sistemului nervos periferic (manifestate la nivelul mâinilor şi picioarelor), scleroză laterală amiotrofică, miastenia gravis, hernie de disc.
În general, electromiografia este recomandată în următoarele cazuri:
1. pentru stabilirea cauzelor inexplicabile de slăbiciune musculară; stabilirea diferenţelor dintre slăbiciunile musculare provenite de la afecţiuni la nivel muscular și cele provenite de la afecţiuni ale sistemului nervos;
2. stabilirea diferenţelor dintre slăbiciunile muşchilor datorate afecţiunilor propriu-zise şi a celor datorate nefolosirii muşchilor la parametrii normali datorită durerilor sau altor cauze. Ea contribuie la diferențierea unei tulburări anorganice (psihologică), unei atingeri a sistemului nervos central (encefal și măduva spinării), unui sindrom neurogen periferic (atingerea nervilor sau a originii lor aflate în măduvă), unei atingeri musculare și a unei tulburari a conducției neuromusculare (transmitere a influxului nervos la mușchi).
Cum se face
EMG se realizează prin inserția în masa musculară a unui ac cu funcție de electrod. Acele sunt de unică folosință iar întreaga procedură poate fi moderat dureroasă și poate produce sîngerare ușoară. Persoanele care primesc tratament anticoagulant (trombostop, sintrom) sau antiagregant plachetar (aspirină, plavix) pot sângera mai abundent și de aceea se recomandă întreruperea temporară a acestui tratament cu 4 – 5 zile anterior investigației EMG. Durerea și sângerarea sunt minime. Semnalele electrice înregistrate de către acul electrod sunt analizate de către un computer și oferă date prețioase despre suferința nervilor și/sau a mușchilor. A doua parte a investigației cuprinde evaluarea conducerii nervoase pe nervii senzitivi și motori și foloseste de această dată electrozi sub forma unor discuri de mici dimensiuni care sunt lipiți pe suprafata pielii. Aceştia înregistrează potențialele produse în mușchi de stimularea cu curent electric a nervilor care inervează mușchii respectivi. Un computer va calcula viteza de conducere nervoasă și alți parametri funcţionali ai activității nervoase.
Ce riscuri sunt
Este bine ca înainte de efectuarea testului să vă informaţi medicul specialist cu privire la orice tip de tratament pe care îl urmați, fie că acesta a necesitat sau nu prescrierea unei rețete. De asemenea este bine să vorbiţi cu medicul specialist despre orice boală înregistrată în istoricul dumneavoastră medical.
Procedura nu necesită pregătiri speciale. Pacienții pot mânca, pot lua medicamentele dacă primeau o medicație anume, cu excepția tratamentului anticoagulant sau antiagregant plachetar (pentru care se recomandă întreruperea temporară, cu 4-5 zile înainte de investigație) și nu vor fi anesteziați. De asemenea nu există nici un risc ca supunerea la investigaţie să agraveze evoluția bolii.
