Prof. dr. Ciprian Duta
Există în țara noastră o evoluție pozitivă în ceea ce privește abordul minim invaziv al patologiei colorectale. Suntem însă departe de ceea ce ne-am dori.
Abordul minim invaziv al acestei patologii a avut un trend ascendent peste tot în lume, datorită avantajelor asupra calității vieții pacienților.
În primul rând datorită progreselor obținute în diagnosticarea și tratamentul acestor afecțiuni, supraviețuirea a crescut semnificativ, la peste 10, poate 20 de ani. Pe de altă parte, este cunoscut faptul că incidența cancerului colorectal a crescut exponențial și apare astăzi la vârste foarte tinere, deci acești pacienți pot avea postoperator o viață activă pentru o perioadă lungă de timp. Azi, nu se mai discută despre intervenții chirurgicale radicale, ci și despre calitatea vieții ulterioare intervenției. După aceste intervenții un procent însemnat de pacienți vor suferi de disfuncții urinare și/sau sexuale. Aici intervine abordul minim invaziv, prin care procentul acestor complicații scade semnificativ. Dacă în chirurgia laparoscopică disecția micului bazin asigura o vizibilitate crescută a zonei, ce va atrage după sine o mai mare acuratețe în salvarea plexurilor nervoase responsabile de astfel de complicații, chirurgia robotică a adus un plus în acest domeniu. Datorită versatilității instrumentelor folosite, posibilitatea identificării mai precise a tuturor structurilor anatomice, chirurgia robotică va reprezenta probabil un nou standard în abordarea acestei patologii, așa cum pentru cancerul de prostată, abordul robotic reprezintă astăzi „gold standard”.
În Europa, abordul minim invaziv al acestei patologii a ajuns astăzi să depășească 30 % din cazuri, cu vârful reprezentat de Marea Britanie unde, datorită unor programe naționale de pregătire a personalului, a ajuns ca abordul minim invaziv să reprezinte peste 60%. În România, anul trecut intervențiile minim invazive ale patologiei colo-rectale au reprezentat 4% din totalul acestor intervenții. Deși există o creștere în acest domeniu suntem departe de cerințele epocii actuale.
Ce putem face pentru a schimba ceva?
În primul rând suntem într-o etapă avansată de creare a unui Registru Național al afecțiunilor coloproctologice. În acest sens, dorim atragerea unui număr tot mai mare de chirurgi de a se înscrie în acest registru, având acces astfel la o bază de date importantă în ceea ce privește diagnosticul și mai ales tratatmentul acestei patologii.
În al doilea rând, începând cu 1 ianuarie 2018 a demarat un proiect național prin care în decursul următorilor 3 ani vor fi pregătiți 1000 de specialiști în tratamentul oncologic minim invaziv. Acest proiect se va derula în centrele universitare: București, Iași, Cluj, Craiova și Timișoara. Proiectul va fi coordonat de Spitalul Județean Timișoara, iar eu sunt managerul de proiect.
