Prof. Dr. Ruxandra Ionescu
Osteoporoza indusă de tratamente medicamentoase de durată
Osteoporoza postmedicamentoasă este frecventă în practica curentă și este legată de folosirea unor medicamente pe termen lung. Sunt multe medicamente responsabile de osteoporoza secundară și doresc să menționez tratamentul hormonal în cancerele hormono-dependente, dar și glucocorticoizii. Legat de glucocorticoizi este binecunoscut rolul benefic al acestora în multe afecțiuni, dar și riscurile majore, motiv pentru care utilizarea lor reprezintă o mare provocare pentru medic, acesta fiind deosebit de atent să nu suplimenteze patologia pacientului cu efectele adverse ale tratamentului. Osteoporoza indusă de glucocorticoizi reprezintă cea mai frecventă formă de osteoporoză indusă de medicamente la bărbați și femei, apare la orice vârstă și indiferent de sex. Se apreciază că până la 50% dintre pacienții ce folosesc terapie cronică cu glucocorticoizi dezvoltă fracturi osteoporotice. Trebuie reținut că pierderea de masă osoasă apare chiar la dozele mici sub 5 mg /zi prednison sau la utilizarea de steroizi inhalatori. De aceea este obligatorie evaluarea riscului de osteoporoză înaintea inițierii terapiei prin identificarea factorilor de risc pentru fractură (vârsta, antecedente fractură fragilitate, fumatul, exces alcool). Întrucât pierderea de masă osoasă în cursul tratamentului cortizonic este precoce, aceasta implică obligativitatea introducerii tratamentului preventiv sau al celui curativ în cazul osteoporozei bine definite. În afara osteoporozei indusă de medicamente trebuie să luăm în calcul și osteoporoza în cadrul altor patologii (boli endocrine, diabet zaharat) sau osteoporoza în contextul transplantului hepatic. Toate aceste probleme vor fi dezbătute în cadrul acestei conferințe interdisciplinare.
Osteoporoza este diagnosticată târziu iar aderența la tratament este scăzută
Din păcate aderența la tratament în osteoporoză este destul de scăzută pentru că boala este silențioasă până la apariția fracturilor. Pacienții, în momentul în care iau tratament, nu resimt imediat efectul acestuia, ceea ce duce la o renunțare rapidă. Așa se explică de ce sub 50% dintre pacienți continuă terapia pentru osteoporoză mai mult de 1 an, iar această aderență slabă este asociată cu creșterea riscului de fractură. O educație a pacienților ar contribui la creșterea aderenței la tratament și implicit scăderea numărului fracturi osteoporotice. Din păcate nu doar aderența e scăzută, ci și procentul pacienților tratați corect.
Cum poate fi prevenită osteoporoza?
Osteoporoza este o boală cronică în care prevenția este mult mai importantă chiar decât tratamentul, mai ales dacă ne gândim că acesta trebuie făcut pe termen lung și implicit cu costuri mari. Pentru prevenția osteoporozei nu trebuie să ne gândim neapărat la medicamente ci trebuie luată în calcul schimbarea stilului de viață, cu activitate fizică regulată, renunțarea la fumat, alcool, expunere normală la soare. Apoi depistarea precoce a osteoporozei este extrem de importantă pentru prevenția fracturilor de fragilitate, așa încât screeningul pentru osteoporoză este util pentru femeile în post menopauză sau în condiții particulare ce predispun la osteoporoză. Și nu trebuie uitat de calciu și vitamina D, ce nu trebuie să lipsească din niciun program de tratament al osteoporozei. Suplimentarea cu Vitamina D (800 IU/zi) și aportul adecvat de calciu se asociază cu o reducere cu 15%–20% a fracturilor nonvertebrale și o reducere cu 20% a căderilor.
Legat de vitamina D, nu trebuie să uităm că cercetările ultimilor 30 ani au adus dovezi certe despre implicarea acesteia în controlul forței musculare, dar și despre efectul protector cardiovascular, anticanceros, antiinfecțios și imunomodulator.
