Redactia Saptamana Medicala
Menopauza la femei cu diabet
În urma cercetărilor, specialista germană în Obstetrică, Prof. Dr. Ingrid Muhlhauser, a ajuns la următoarele concluzii, foarte importante pentru pacienţi:
- Opiniile experţilor sunt frecvent confuze şi greşite.
- Comunicarea informaţiei trebuie să fie onestă, echilibrată, bazată pe evidenţa datelor şi pe înţelesul cititorului
- Simptomele menopauzei trebuie să fie tratate cu doza efectivă cea mai mică de terapie hormonală, pentru timpul cel mai scurt posibil, şi nu trebuie folosită pentru a preveni menopauza.
Diabetul este o afecţiune care a atins proporţii endemice în ultimii ani, iar patologia asociată este cea care afectează nu numai calitatea vieţii, dar şi durata de viaţă în funcţie de evoluţia bolii. În acest caz se vorbeşte despre "ani până la apariţia unei complicaţii". Majoritatea cazurilor de diabet zaharat de tip II apar tot în jurul vârstei de menopauză iar apariţia simptomelor de menopauză se asociază de cele mai multe ori cu agravarea simptomelor diabetice şi grăbesc apariţia complicaţiilor. Menopauza este un eveniment natural în viaţa oricărei femei. Vârsta medie este de 51.3 ani. În Europa, speranţa de viaţă este acum de peste 80 de ani pentru femei, astfel, durata de viaţă în perioada de postmenopauză pentru o femeie este de peste o treime din durata întregii vieţi.
Deşi este un proces absolut fiziologic, menopauza este grevată de apariţia unor modificări care pot afecta calitatea şi uneori chiar durata vieţii. Acestea includ simptome cum ar fi tulburări vasomotorii, modificări psihologice şi psihosomatice, precum şi disfuncţii genitourinare, ca şi consecinţele pe termen lung cum ar fi bolile cardiovasculare, osteoporoza şi boala Alzheimer. Cercetări recente au confirmat prezenţa încă din viaţa intrauterină a unor determinanţi pentru osteporoză sau ateroscleroză, de aceea la menopauză multe dintre femei pot avea deja prezente modificări ce necesită măsuri de prevenţie secundară. Alte persoane pot prezenta deja fracturi secundare osteoporozei sau infarct miocardic în antecedente care necesită măsuri de tratament specifice.
De aceea măsurile de prevenţie cu adevărat primare fac parte din perioada de premenopauză, realizabile printr-un stil de viaţă sănatos, o nutriţie bună şi exerciţii fizice. Menopauza este un proces fiziologic de modificare a tabloului hormonal si nu necesita tratament. Daca simptomatologia este usoara se poate apela la un tratament la domiciliu pentru ameliorarea starii. Acesta este un ideal pentru toate tipurile de societăţi şi este evident cel mai cost-eficient din punct de vedere al tratamentelor şi a metodelor diagnostice.
Perimenopauza include perioada imediată care precede menopauza (când debutează aspectele hormonale, biologice şi clinice ale apropiatei menopauze) şi primul an după aceasta. Ea cuprinde perioada de instalare a menopauzei şi cea care urmează menopauzei. Se referă la cei 2 până la 8 ani de modificare a nivelului hormonal, incluzând şi simptomatologia asociată, până la instalarea menopauzei. Cel mai frecvent semn de premenopauză este menstruaţia abundentă, adesea neregulată, dată de dereglările hormonale. Majoritatea femeilor au perimenopauza între 39 si 51 de ani.
Menopauza poate fi indusă de diferiţi factori naturali sau iatrogenici (complicaţii induse de o medicaţie incorectă). De aceea, înregistrarea tramentelor care pot avea influenţă asupra activităţii oavriene este importantă în chirugie, chimioterapie, iradiere) sau alte tratamente (stimulare ovaraină în antecedente).
