Redactia Saptamana Medicala
Autori: Alexandra Lazar, Dan L. Dumitrascu
Clinica Medicala II, UMF „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca
Schizofrenia este o tulburare cerebrală complexă, definită prin anomalii în unul sau mai multe din următoarele domenii: gândire delirantă, halucinații, gândire dezorganizată, comportament motor profund dezorganizat. Diagnosticul de schizofrenie presupune că boala durează cel puțin 6 luni și include cel puțin o lună cu simptome de fază activă.
În ultimii ani s-a presupus că schizofrenia este în mare parte o boală genetică ereditară, derivată în principal din studii familiale și gemene, de 80%-85%. Studii genetice ample nu au dus la noi metode de diagnostic și tratament. O examinare a studiilor gemene pe care se bazează ereditatea, arată faptul că, aceste studii exagerează componenta genetică a schizofreniei. În plus, efectele agenților infecțioși și compoziția microbiomului, pot produce o imagine clinică care, de asemenea, ar părea a fi în mare parte genetică datorită agregării familiale și a unui rol pentru o contribuție genetică parțială la sistemul imunitar. Se concluzionează că schizofrenia are o componentă poligenică, însă cea mai susținută ipoteză este că schizofrenia apare atunci când tulburările de mediu interacționează cu predispozițiile genetice.
Schizofrenia a fost observată în întreaga lume. Prevalența printre adulţi este raportată adesea a se situa între 0,5% şi 1,5%. Incidenţa anuală se situează cel mai frecvent între 0,5 şi 5 la 10.000. Debutul este mai precoce la bărbați decât la femei. La bărbati s-a constatat prezența formelor mai grave de schizofrenie. Studiile efectuate pe cohorta naşterii sugerează unele variaţii geografice şi istorice în incidenţă. De exemplu, un risc crescut a fost constatat printre indivizii născuţi în mediul urban comparativ cu cei născuţi în mediul rural, precum şi un declin gradual al incidenţei la cei din cohortele de naştere mai recente.
Factorii de risc pentru schizofrenie sunt considerați a fi următorii:
- încărcătura genetică
- personalitatea schizoidă sau schizotipală
- absența familiei
- statusul socio-economic scăzut
- data nașterii (numeroase studii privind datele de naștere ale schizofrenilor au demonstrat că aceștia se nasc mai frecvant iarna și primăvara)
- evenimentele psihotraumatizante
Asocierea tulburărilor digestive cu bolile psihice a existat din toate timpurile și este singura comorbiditate constantă raportată în literatura de specialitate din cele mai vechi timpuri până în prezent.
Este importantă conștientizarea și înțelegerea prezenței factorilor de risc somatic, care includ manifestările gastro-intestinale asociate cu schizofrenia, pentru a îmbunătăți confortul și calitatea vieții bolnavilor.
Sistemul imunitar, creierul și microbiomul
Sistemul gastro-intestinal este alcătuit dintr-un set de mecanisme celulare și moleculare concepute pentru a ajuta digestia, pentru a facilita absorbția nutrienților și pentru a asigura protecția inițială împotriva antigenelor, toxinelor și infecțiilor dăunătoare.
Microbiota intestinală joacă un rol cheie pentru organismul gazdă. Axa cerebro-intestinală este o cale bidirecţională de comunicare între creier şi microbiomul intestinal și există o legătură între disbiozele intestinale și tulburările psihice.
Articol preluat, republicat cu acordul autorului
