Prof. Dr. Anca Trifan
Colita microscopică nu este o entitate nouă – de la prima descriere trecând deja aproape 5 decade, dar progresele înregistrate în ultimii ani în cunoașterea și caracterizarea acesteia au menținut-o în actualitate o lungă perioadă de timp, până inclusiv în momentul de față. Chiar dacă am putea răspunde relativ simplu și precis la anumite întrebări esențiale despre acest capitol de patologie, există încă aspecte în studiu, precum și caracteristici care constituie în același timp certe provocări.
Ca exemple de adevăruri clasice, care ar putea fi înglobate practic într-o „carte de vizită” permanent valabilă, am putea menționa următoarele: colita microscopică este o boală inflamatorie cronică intestinală, care se manifestă prin diaree cronică apoasă non-sanguinolentă, al cărei diagnostic se stabilește prin biopsie colonică.
În același timp însă, colita microscopică prezintă anumite trăsături particulare identificate în timp, pe parcursul progreselor în cunoașterea bolii, și care contribuie la „personalitatea” originală a acestei patologii. Argumentele care pot fi aduse in sprijinul aceste afirmații sunt: colita microscopică are aspect clinic de boală funcțională, dar este clasificată ca boală inflamatorie; este o boală cu prevalență ridicată, dar în același cu posibilități certe și validate de tratament eficient; impactul clinic este dual, aparent paradoxal: nu se asociază cu prognostic nefavorabil pe termen lung (întrucât nu comportă risc de cancer colo-rectal, iar chirurgia ca măsură terapeutică este excepțională), însă influențează indiscutabil, în sens negativ, calitatea vieții.
Totodată, caracterul permanent actual al colitei microscopice este susținut și de recunoașterea necesității unor răspunsuri suplimentare în ceea ce privește terapia optimă: în momentul actual, nu sunt foarte multe studii terapeutice finalizate, în timp ce există totodată anumite variante terapeutice promițătoare (agenți biologici noi, transplantul fecal).
Factori de risc
Au fost descriși de-a lungul timpului diverși factori de risc pentru apariția colitei microscopice, care pot fi încadrați general în: medicamente, fumat, boli autoimune. Între medicamentele cu risc se numără: inhibitorii pompei de protoni, antiinflamatoriile nonsteroidiene, statinele și multe altele. În ceea ce privește fumatul, s-a arătat că debutul bolii se înregistrează la vârste mai tinere (cu aproximativ 10 ani) la fumători comparativ cu nefumătorii. Bolile autoimune care sunt considerate factori de risc pentru dezvoltarea colitei microscopice sunt: boala celiacă (ridică riscul de până la 70 de ori), tiroidita autoimună, diabetul zaharat tip 1, artrita reumatoidă.
Diagnostic
Suspiciunea clinică trebuie să fie emisă înaintea unui sindrom diareic cronic, în general la pacientul adult, de vârstă medie. Diagnosticul este confirmat de examenul histopatologic al biopsiilor colonice. Totodată, bilanțul de evaluare clinică și paraclinică trebuie să asigure excluderea altor cauze de diaree cronică, printre care: sindromul de intestin iritabil, bolile inflamatorii intestinale idiopatice, diareea indusă de medicamente, diferite alte sindroame de malabsorbție.
Un aspect care merită dezvoltat este diagnosticul diferențial între colita microscopică și sindromul de intestin iritabil. Durerea abdominală este frecventă în colita microscopică, totodată se consideră că până la o jumătate dintre pacienții cu colită microscopică îndeplinesc criteriile de diagnostic pentru sindromul de intestin iritabil. Pe de altă parte, 10% dintre pacienții încadrați ca sindrom de intestin iritabil au de fapt colită microscopică. Ca simptome comune care pot alimenta suprapunerea, pot fi amintite astenia, depresia; totuși, există anumite trăsături distincte care pot ajuta în diagnosticul diferențial (Tabelul 1).
Diagnosticul de certitudine se bazează pe examinarea histopatologică a biopsiilor prelevate în cadrul colonoscopiei.
Tratament
Scopul principal al tratamentului îl reprezintă obținerea remisiunii clinice, definită ca mai puțin de 3 scaune pe zi, fără nici un scaun apos. Dezideratul paralel îl reprezintă ameliorarea implicită a calității vieții pacientului.
Măsuri generale. Întrucât au fost descrise cazuri de colită microscopică relaționate cu anumite medicamente, prima măsură o reprezintă evitarea medicamentelor posibil incriminate. De asemenea, un rol important îl au măsurile de modificare a stilului de viață: întreruperea fumatului, scăderea consumului de cafea, scăderea consumului de alcool (cu influență posibilă asupra tranzitului intestinal), evitarea alimentelor pe bază de lactate (dacă există intoleranță la lactoză, sau în funcție de toleranța individuală).
Se pot administra antidiareice la nevoie, în doză de 2-16 mg/zi.
Prognostic
Colita microscopică nu influențează mortalitatea. Nu se asociază cu risc crescut de cancer colo-rectal, existând chiar o frecvență scăzută a polipilor neoplazici comparativ cu pacienții fără colită microscopică. Răspunsul la tratament este în general bun, trei sferturi din pacienți obținând remisiunea prelungită pe mai mult de 1 an după oprirea tratamentului. Totuși, colita microscopică, evident în special în perioadele de activitate, influențează negativ calitatea vieții.
De reținut!
- este o boală inflamatorie intestinală, manifestată prin diaree cronică, apoasă, non-sanguinolentă
- Factorii de risc sunt: vârsta, sexul feminin, fumatul, anumite medicamente
- Este o boală benignă, dar influențează negativ calitatea vieții
- Poate simula un sindrom de intestin iritabil
- Diagnosticul este histologic, fiind necesare biopsii colonice etajate
Noile tendințe terapeutice sunt terapia biologică și transplantul fecal
