Prof. Dr. Anca Trifan
Sunt din ce în ce mai prezente în România reţelele private de sănătate, care au condiţii mai bune de cazare. Unele au contracte cu CAS pentru servicii şi rezolvă până la un anumit nivel pacienţii, mai ales pentru investigaţii, unele de înaltă performanţă, şi mai puţin pentru îngrijirea complexă a unui pacient (cu excepţia paleaţiei, radioterapiei).
Aceste reţele au absorbit un număr considerabil dintre tinerii medici, mai ales în oraşele mari, au micşorat exodul medicilor specialiști și au preluat de la spitalele de stat o cotă de pacienţi cu afecţiuni uşoare lăsându-le acestora pacienții care au nevoie de investigaţii complexe, tratamente costisitoare sau au complicaţii a unor proceduri anterioare. Probabil, este o evoluţie normală, spitalul universitar fiind cel în măsură să rezolve tot ce este mai complex, fiind spital cu o competenţă superioară. Ar trebui să ne implicăm pentru a armoniza gastroenterologii din mediul privat cu cei care profesează la stat, pentru a evita un conflict previzibil între medici şi pentru a facilita accesul pacienţilor de fapt spre unitatea care are competenţa potrivită pentru fiecare caz.
Trebuie să ne implicăm în această schimbare din medicina românească, să înţelegem tendinţele şi să încercăm să sprijinim medicii care-şi croiesc o carieră în privat, care au nevoi speciale şi îngrijorări particulare. Tendinţa care se întrezăreşte este de a delimita medicii care lucrează la stat de cei care lucrează în privat, de obligaţia de a alege între cele două variante. Consider că dacă aceasta va fi evoluţia, SRGH trebuie să fie pregătită să ofere suport pentru alegerea carierei pentru tinerii specialişti, inclusive să cooptăm în consiliul director ca invitat permanent un medic cu activitate exclusiv în privat pentru a înţelege mai bine acest mediu. SRGH a fost întotdeauna condusă mai ales de universitari, ceea ce poate însemna şi o limitare.
