Conf. Dr. Angela Butnariu
Malformațiile cardiace congenitale domină copios patologia cardio-vasculară a copilului și adultului tănâr și reprezintă o piatră de încercare diagnostică și terapeutică pentru multe categorii de specialiști. Obstetricianul trebuie să identifice încă din perioada fetală eventualele anomalii structurale cardiace și să acorde, la naștere, asistență privilegiată copilului diagnosticat cu malformație cardiacă congenitală. Neonatologul preia un copil cu suspiciunea de cardiopatie congenitală și trebuie să discearnă între ce reprezintă urgență cardio-vasculară neonatală și ce anume se poate temporiza. Este rândul pediatrului, eventual al pediatrului cardiolog care trebuie să precizeze, împreună cu un ecocardiografist bun, antrenat în diagnosticul malformațiilor congenitale cardiovasculare, diagnosticul de certitudine al anomaliei cardiace structurale și atitudinea terapeutică de urmat. Evident, fiind vorba despre anomalii structurale ale cordului, majoritatea trebuie, la momentul optim, referite unui serviciu de chirurgie cardiovasculară pediatrică pentru corecția chirurgicală a malformației.
Dar, existenţa unei malformatii cardiace congenitale presupune probleme psihologice, emoţionale şi de adaptare atât din partea copilului cât şi a familiei acestuia..
Cu toate că în ultimii ani a crescut interesul pentru problemele psihologice ale copilului afectat de o boală cardiacă, puţine studii se axează pe problemele familiei.
Sunt identificate o serie de probleme care au fost grupate în cinci categorii și anume:
• probleme legate de diagnostic cum ar fi diagnosticul tardiv,
• informațiile insuficiente sau comunicarea inadecvată a acestora,
• probleme legate de intervenția chirurgicală de la planificarea ei până la lipsa suportului psihologic din timpul acesteia,
• implicațiile sociale cu restricțiile de activitate și dificultățile de integrare socială a acestor copii
• problemele economice
• Strategiile de coping întâlnite la familiile cu malformații cardiace congenitale au fost, de cele mai multe ori, ineficiente: negarea, minimizarea, depresia, anxietatea, izolarea socială.
• Dar există și strategii adaptative: căutarea informațiilor și a suportului social, implicarea activă, credința și speranța că totul va fi bine.
• Malformațiile cardiace congenitale au un impact psihologic puternic asupra familiei cât și un impact social. Gradul redus de școlarizare al mamei se corelează cu reacții inadecvate vis-a-vis de problema familiei cu cardiopatie congenitală.
• Se impune elaborarea unui plan de intervenție în cazul tuturor familiilor implicate, pentru a putea susține și recupera mai bine copilul purtător al unei maladii congenitale de cord.
