Diabeticii sunt mult mai predispuși la apariția afecțiunilor gastro-intestinale în comparație cu populația generală, 75% dintre aceștia raportând simptome digestive.
Principalele manifestări ale neuropatiei diabetice autonome gastro-intestinale sunt: gastropareza diabetică, enteropatia diabetică, BRGE* și disfuncția vezicii biliare.
Gastropareza diabetică constă în încetinirea sau oprirea deplasării bolului alimentar din stomac în intestinul subțire și stagnarea acestuia la acest nivel pentru o perioadă mai lungă decât normal. Cele mai întâlnite simptome sunt: meteorismul abdominal, epigastralgiile, pirozisul, inapetența, sațietatea precoce, greața, vărsăturile, diareea, constipația, scăderea ponderală. Simptomele pot varia ca intensitate, putand fi acute sau insidioase. O parte din pacienți prezintă simptome cronice progresive, în timp ce alții prezintă simptome cronice cu exacerbări periodice. Greața persistentă ce se instalează de obicei la câteva ore după masă reprezintă pentru mulți principalul simptom.
Vărsăturile apar tot la câteva ore după masă, astfel încât alimentele sunt incomplet digerate. Acestea sunt cele mai problematice datorită riscului de deshidratare, instalării tulburărilor electrolitice și a riscului de malnutriție prin scăderea absorbției nutrienților. Meteorismul apare precoce după mese și persistă mai multe ore, cu distensie abdominală evidentă și uneori însoțit de respirație dificilă prin ascensionarea diafragmului. Anorexia este alt simptom întâlnit la acești pacienți și poate fi atât conștientă, în vederea prevenirii apariției simptomatologiei GI*, cât și involuntară. Fluctuațiile greutății corporale pot fi de asemenea prezente, scăderea ponderală (53%) fiind mai frecventă decât creșterea ponderală (24%) conform studiilor publicate. Complicațiile gastroparezei constau în posibilitatea apariției unor formațiuni solide obstructive (bezoare) sau suprapopulării bacteriene, precum și la o variabilitate glicemică importantă, secundară stagnării alimentelor în stomac. Controlul glicemic deficitar în ciuda eforturilor depuse în acest sens, alternanța hipo-hiperglicemie duce la afectarea calității vieții.acestor pacienti cu gastropareză diabetică.
Afectarea esofagiană
O golire gastrică întârziată predispune acești pacienți la BRGE*. Secundar disfuncției vagale se produce o afectare a peristalticii de la acest nivel și o scădere a tonusului SEI*. Principalele manifestări sunt: pirozisul și regurgitarea acidă, la care se mai adaugă disfagia, disfonia, tusea seacă și durerea toracică noncardiacă. Un studiu științific efectuat la Universitatea din Valencia a demonstrat o prevalență mai crescută a RGE* patologic la diabetici (28%) față de populația generală.
Enteropatia diabetică Cu toate că se pare că etiologia acestei efectiuni este multifactorială, în prezent principalul rol este atribuit neuropatiei diabetice autonome, ce duce la afectarea motricității și funcției intestinului. Conform datelor statistice, principala manifestare este constipația (20%). Aceasta poate fi constantă sau intermitentă, cea din urmă formă alternând cu diareea sau cu tranzitul intestinal normal. Incontinența fecală, al doilea simptom ca frecvență, are impactul cel mai important asupra calității vieții. Ea este de obicei nocturnă și poate fi izolată sau asociată diareei. Potrivit unui studiu clinic, constipația a fost cel mai frecvent regăsită la diabeticii cu neuropatie autonomă (22%), urmați de cei fără neuropatie (9.2%) și nondiabetici (6.8%).
Disfuncția biliară
Tot pe fondul neuropatiei autonome poate apărea o eliberare deficitară a bilei din vezica biliară, cu stagnarea ei la acest nivel și creșterea riscului apariției litiazei biliare, colecistitei sau chiar pancreatitei. Sludge-ul biliar poate fi asimptomatic sau clinic manifest, constând în: dureri abdominale, greață și vărsături, apărute mai ales după consumul unei mese bogate în lipide. Conform unui studiu clinic realizat în India, ce a avut ca obiectiv compararea volumului colecistului la persoanele cu diabet, cu sau fără neuropatie autonomă, cu un grup control de persoane fără diabet, a evidențiat la ecografia abdominală că diabeticii și mai cu seamă cei cu neuropatie autonomă prezentau un volum biliar mai mare, atât pre- cât și postprandial, față de nondiabetici.
Concluzii
Tulburările gastro-intestinale sunt foarte comune la pacienții cu diabet zaharat, ducând la dificultăți în obținerea și menținerea unor glicemii optime, precum și la importante dezechilibre hidroelectrolitice pe fondul vărsăturilor repetate. Concomitent, controlul glicemic și durata diabetului sunt cei mai importanți factori cauzali ai neuropatiei autonome digestive diabetice, care se asociază frecvent cu modificarea statusului nutrițional și cu denutriție.
BRGE*- Boala de reflux gastro-esofagian
GI*- gastrointestinal
SEI*- sfincter esofagian inferior
RGE*- reflux gastro-esofagian
