Carniciu Dr. Simona
Alimentația din ultimele decenii s-a schimbat atât la nivel național cât și global. Tindem către supraalimentație și sedentarism, elemente definitorii asupra sănătății populației generale. Cererea este susținută de ofertă, produsele sunt adaptate cerinței în continuă creștere a pieței.
Baza alimentației naționale constă în produse de origine cerealieră, fie că este vorba de pâine, produse de panificație sau derivate. Ghidurile internaționale recomandă consumul acestora însă este necesară o mai bună informare a populației asupra calității nutriționale a acestora, informații care pot duce la o mai corectă decizie în selecția produselor. Produsele cerealiere aduc un aport important de fibre, proteine, minerale, vitamine şi glucide, astfel energie calorică. Faină albă este compusă din amidon (aprox. 80%) şi proteine (aprox 10%). Fibrele insolubile, fructo-oligozaharidele şi fructanii constituie 13,4% din totalul de fibre din grâu, dar mai conţine şi galactani, tot ologozaharide insolubile.
Glutenul reprezintă 80% dintre proteinele din faină de grâu, împărţite în două grupe: gluteninele şi gliadinele (prolinele). Gluteninele şi gliadinele sunt parţial digerate în tractul gastro-intestinal proximal, formând derivaţi de peptide rezistente la enzimele digestive.
Consumul de cereale poate provoca câteva afecţiuni, şi anume: boala celiacă, alergia la grâu şi, mai nou, sensibilitatea nonceliacă la gluten.
Boala celiacă are o prevalență de aproximativ 1%, însă mulți pacienți sunt nediagnosticati. Afecțiunea acuză o paletă largă de simptome intestinale şi extra-intestinale. Boala celiacă poate avea complicații, printre care: risc crescut de boli autoimune, boli sau carcinoame de ficat sau pancreas, sau pot afecta sănătatea reproductivă a femeii, provocând infertilitate, amenoree, menopauză precoce, avort spontan, greutate scăzută a feţilor la naştere, reducerea perioadei de lactaţie, ovar polichistic şi endometrioză. Aceste afecţiuni sunt ameliorate la pacientele care elimină glutenul din alimentaţie.
Sensibilitatea nonceliacă la gluten (SNCG)
În Marea Britanie, un studiu a identificat o prevalenţă de 13% a persoanelor care prezentau simptome de SNCG.
Este un sindrom caracterizat prin simptome intestinale şi extraintestinale datorate ingestiei de alimente ce conţin gluten, de către persoane care nu sunt diagnosticate cu boala celiacă sau alergie la grâu. Simptomele pot apărea la ore sau chiar zile după ingestie.
Factorul etiologic nu este încă clar identificat, fiind posibil să nu fie chiar glutenul responsabil, ci unele proteine din grâu, responsabile de simptome ca balonarea sau diareea. Predispoziţia genetică încă nu a fost identificată.
Manifestările clinice sunt diverse, afectând diferite sisteme ale organismului, varietatea lor fiind prezentată în tabelul 1. Întrucât nu sunt metode de diagnostic pe baza unor biomarkeri, acesta rămâne de stabilit pe baza manifestărilor clinice după ingestia de produse alimentare cu gluten, deşi este posibil că nu toate produsele cu gluten să fie incriminate, excluzând, evident, celelalte afecţiuni determinate de intoleranţa/alergia la gluten.
Simptomele SNCG apar după ingestia de gluten şi, de obicei se remit la întreruperea consumului, reapărând în momentul reiniţierii glutenului în alimentaţie. Tabloul clinic include afectări strict intestinale: balonarea, constipaţia sau diareea, durerile abdominale, sau extra-intestinale: anxietate, minte înceţoşată, dureri articulare/musculare etc. La copii, simptomele extra-intestinale sunt mai rare, cel mai frecvent întâlnit fiind oboseala.
Diagnosticul este clinic, pe baza simptomelor apărute după ingestia de produse cu gluten şi prin excluderea bolii celiace sau a alergiei la grâu (prin determinarea markerilor serologici). Catassi et al [33] propune ca metodă de diagnostic un prim pas de a evalua răspunsul la ingestia de gluten şi al doilea pas determinarea efectului reintroducerii glutenului în alimentaţie.
În concluzie, sensibilitatea non-celiacă la gluten, a intrat în atenţia medicilor şi cercetătorilor în ultimul deceniu, când a crescut exponenţial şi numărul de articole pe acest subiect încă insuficient necunoscut. Pentru aceşti pacienţi soluţia este excluderea glutenului din alimentaţie.
Tratament
Excluderea glutenului din alimentaţie remite simptomatologia pe perioada restricţiei. De menţionat că, la reluarea consumului de gluten (produse cerealiere) acestea reapar. Este recomandat schimbarea stilului de viaţă prin folosirea produselor speciale fără gluten sau evitarea acelora care conţin gluten.
În trecut, înainte de apartia varietăţii de produse fără gluten, aceasta restricţie era greu acceptată social, fiind considerată ca izolantă a pacientului fără de comunitate.
Astăzi însă, având la dispoziţie produse româneşti şi de import fără gluten, limitările acestea ar trebui excluse. O altă teamă a acestora este prezenţa ascunsă a glutenului în diferite produse, de ex tablete, sosuri etc.
