Ecografia de şold este una dintre examinările esenţiale pentru depistarea displaziei de dezvoltare a şoldului.
Este o examinare nedureroasă, sigură şi poate fi repetată de câte ori este nevoie, fără a pune în pericol sănătatea copilului.
Dacă în ţările dezvoltate, ecografia de şold face parte dintre examinările de rutină ale nou-născutului şi sugarului, în ţara noastră ea este mai greu accesibilă deocamdată.
Efectuarea aceastei proceduri revine unei echipe de medici specialişti în ortopedie si chirurgie infantilă, pentru sugarii cu vârste cuprinse între 2 și 4 luni îndrumați de medicul curant, neonatolog, pediatru sau ortoped pediatru, medicul de familie.
Există mai multe grade de displazie, în funcţie de severitatea acesteia. Aceste grade se pot determina doar ecografic sau prin efectuarea unei radiografii. Radiografia este indicată doar dacă nu există posibilitatea efectuării unei ecografii sau dacă copilul are peste 6 luni, când ecografia devine practic inutilă.
Această anomalie poate să fie vizibilă încă de la naştere sau poate deveni aparentă ceva mai târziu. În formele uşoare, copilul poate să nu prezinte nici un simptom la examinarea de rutină.
Atunci când simptomele sunt prezente, medicul va sesiza o mişcare anormală a femurului în articulaţia şoldului, inegalitate în lungimea membrelor, mişcări reduse ale coapsei sau asimetria pliurilor pielii de pe faţa posterioară a coapsei. Părinţii pot observa şi ei unele dintre aceste modificări şi să solicite consult medical.
Netratată, displazia de şold a sugarului se poate solda cu:
• probleme la mers,
• picior afectat mai scurt,
• durere,
• osteoartrită în perioada de copil şi adult.
Factori de risc pentru displazia de şold.
Displazia de şold apare cu o frecvenţă de peste 1 la 1000 de naşteri, cu precădere la sexul feminin (de patru ori mai frecvent decât la băieţi).
Factori de risc:
• copiii născuţi din sarcini cu oligohidramnios sau prezentaţie pelvină,
• copiii care au fraţi sau părinţi care au suferit de displazie de şold
• copiii cu greutate mare la naştere (peste 4000g), în special dacă mama se află la prima sarcină.
• torticolisul congenital
• piciorul strâmb congenital
Ecografia de şold este recomandată tuturor copiilor cu unul sau mai mulţi factori de risc. Ea se va efectua, ideal, la 4-6 săptămâni de viaţă.
Utilizarea ecografiei de șold în programe de screening a scăzut dramatic incidența complicaţiilor ulterioare (anomalii de bazin, osteonecroză de cap femural), ca și a intervențiilor chirurgicale corective. Diagnosticul ecografic precoce permite tratamentul cu metode de abducție, foarte eficient, fără disfuncții ulterioare şi fără a necesita intervenții mai agresive pentru copil.
Ținând cont de faptul că peste vârsta de 2 ani nu mai este posibil tratamentul conservator, unicul mod de tratament tardiv fiind cel chirurgical, cu riscurile și complicațiile asociate (redislocare, rigiditatea șoldului, infecții, sângerare, necroză de cap femural cu protezare ulterioară), utilitatea ecografiei precoce și repetate (în cazurile cu risc) este indiscutabila.
