Dr. Mihaela Oros
Aerosolii sunt folosiţi de multe secole în tratarea afecţiunilor respiratorii, ultimele cercetãri aducând progrese considerabile în acest domeniu.
Diferenţa esenţială dintre tratamentul pe cale orală şi cel inhalator constă în faptul că plămânii, spre deosebire de sistemul digestiv, sunt ,,instruiţi” pentru a elimina particulele străine. Anumite particule depuse între laringe şi bronhiolele terminale pot fi îndepărtate prin clearance-ul mucociliar şi nu vor determina efect antiinflamator sau bronhodilatator.
Pentru terapia inhalatoare s-au realizat diferite forme terapeutice, fiecare fiind o combinaţie unică între substanţa medicamentoasă şi dispozitivul respectiv.
Factorii care influenţează depunerea particulelor în plămâni
Factorul principal care ţine de forma terapeutică este mărimea particulelor emise. Mărimea aerosolilor poate varia de la 0,01μ la 100μ. Particulele mai mari de 5μ se vor depozita la nivelul zonei orofaringiene, în timp ce doar particulele cu diametrul între 2 si 5μ (cum sunt cele generate de dispozitivele inhalatorii terapeutice) se vor depune în bronhiile mari, medii şi în căile aeriene mici. Particulele mai mici de 2μ au cel mai mare potenţial de a se depune în porţiunea respiratorie a plămânilor, acest lucru favorizând absorbţia sistemică. Factorul principal individual care influenţează depoziţia pulmonară ţine de calibrul bronhiilor pacientului şi de tehnica inhalatoare folosită.
Dispozitivele şi tehnica
Există 3 mari categorii de dispozitive folosite pentru a elibera aerosolii terapeutici: nebulizatoare, inhalatoare presurizate cu doze măsurate (MDI) şi inhalatoare cu pulbere uscatã (DPI). Ca principiu, MDI şi nebulizatoarele genereazã particule lichide sau suspensii (lichid/solid), iar DPI genereazã particule solide.
Pentru DPI este necesară o inhalare adâncă şi rapidă de la început. Deşi tehnica este relativ uşor de învăţat, adesea copiii mici şi pacienţii dispneici nu sunt capabili să aibă un flux inspirator corespunzător.
MDI sunt dispozitive care pot genera o depunere pulmonară mare, dar acest lucru necesită o tehnică extrem de bună. Inspiraţia lentă creşte depunerea pulmonară pentru MDI şi nebulizări. Utilizarea MDI împreună cu spacerele cu valvă, mai ales la vârsta pediatrică, permite o mai bună coordonare mână-gură şi reduce foarte mult depunerea faringiană.
Nebulizatoarele pot folosi doze mari de medicaţie, permit mixarea de soluţii, iar la nevoie se poate administra concomitent şi oxigen. Ele pot fi folosite cu respiraţie normală, fără o tehnică specială, fără coordonare.
Administrarea medicaţiei inhalatorii cu nebulizatorul se poate face şi în timpul somnului, mai ales la copii, ştiind că inhalarea de aerosoli este neglijabilă la un copil care plânge şi că depunerea de aerosoli este cu 74% mai mare la un copil ,,adormit”.
Alegerea dispozitivului cel mai potrivit
Principalul factor care influenţează decizia de alegere a unui dispozitiv inhalator, atât pentru adulţi cât şi pentru copii, este modul corect de folosire a acestuia de către pacient, aspectul fiind esenţial pentru eficienţa terapeuticã.
