Conform statisticilor actuale, în România, aproximativ 300 de persoane din 100.000 decedează anual din cauza unui accident vascular cerebral, față de 200 cât este media europeană. Se estimează că în 2030, această boală va deveni principala cauză de mortalitate pe plan mondial, conform site-ului csid.ro
Pentru a înțelege mecanismele acestei boli, arsenalul terapeutic ce ne stă la dispoziție precum și prognosticul ei, trebuie să ne familiarizăm cu unele noțiuni de anatomie a vaselor sanguine arteriale ce asigură vascularizația creierului.
Creierul este vascularizat prin două perechi de artere principale, denumite arterele carotide interne (dreapta și stânga) și două artere secundare dar deloc neglijabile, arterele vertebrale (dreapta și stânga).
Între aceste patru vase sanguine ia naștere o rețea, situată la baza creierului denumită cercul arterial Willis (sau poligonul Willis).
Arterele carotide interne provin din arterele carotide comune, iar arterele vertebrale provin din arterele subclaviculare, arterele destinate celor două membre superioare.
Dacă aceste artere subclaviculare sunt îngustate foarte mult sau închise la origine, arterele vertebrale pot « fura » sângele din cercul arterial Willis, furt pe care-l dirijează spre membrul superior respectiv (așa-numitul “furt”al arterei subclaviculare).
Stenoza (îngustarea) arterei carotide interne
Ia naștere în porțiunea inițială a acestei artere, imediat după bifurcația arterei carotide comune în artera carotida externă (destinată regiunilor feței și teritoriilor extracraniene) și artera carotidă internă.
Boala arterei carotide interne evoluează spre leziuni cerebrale definitive (stroke sau accident vascular cerebral – AVC) sau spre semne de durată și intensitate redusă (atac ischemic transient – TIA). TIA este considerat acel grup de simptome neurologice care durează cel puțin 10 minute dar mai puțin de 24 ore, concretizat în pierderea temporară a vederii sau vedere dublă, tulburări de vorbire, deficit motor și/sau senzorial la membrele de-o parte (superioare, inferioare sau împreună), deformarea feței prin pareza mușchilor mimicii de o parte etc. Din cauza încrucișării fibrelor nervoase la nivelul trunchiului cerebral, simptomele mai sus menționate apar întotdeauna pe partea opusă leziunii (deci a carotidei interne atinse).
Artera carotidă internă ocludată cronic în întregime nu mai poate fi recuperată. Este posibilă redeschiderea ei doar dacă se intervine imediat. Deschiderea, adică repermeabilizarea ei după mai mult timp ar duce printre altele la edem cerebral fatal.
Stenozele (îngustarile) egale sau mai mari de 70% cu simptomatologia descrisă mai sus trebuie operate. Operația poartă denumirea de endarterectomie carotidiană (scoaterea stratului intern, adică al intimei îngroșate). Aceasta poate fi realizată prin eversiune (mai fiziologică) sau endarterectomie și lărgirea arterei carotide interne cu un petec de material protetic.
Operația are indicație absolută la pacienții de ambele sexe simptomatici (TIA sau AVC). Indicația relativă este la bolnavii asimptomatici, bolnavi la care se efectuează teste speciale de determinare a rezervei circulatorii cerebrale prin circulația de partea opusă.
Stentarea unei leziuni carotidiene interne este indicată doar după recidivarea stenozei după operație sau la bolnavii gravi, cu alte boli severe asociate.
Femeile fac forme de boală mai severe, cu incidență mai mare la recidivă.
Operația poate fi efectuată în anestezie generală cu intubarea pacientului sau prin anestezia locoregională a plexului cervical. Acesta din urmă are marele avantaj de a fi în permanență în contact verbal cu pacientul în timpul operației, astfel orice complicație survenită intraoperator poate fi remediată imediat (de exemplu prin introducerea unui șunt carotidian, în cazul unei circulații insuficiente din partea opusă în momentul clampării arterei carotide interne).
După un accident vascular cerebral ischemic, operația poate fi efectuată numai după vindecarea completă a creierului (țesutului cerebral) adică după 4-6 săptămâni. Așa cum reiese din titlu, boala arterei carotide interne poate fi una din cauzele unui accident vascular cerebral. Un AVC ischemic poate surveni și în afara bolii carotidiene, prin embolie (boli cardiace valvulare mitrale sau aortice, tulburari de ritm cum ar fi fibrilația atrială, anevrisme etc).
Este important, ca după apariția unor semne neurologice, bolnavul să se adreseze imediat unui medic specialist neurolog. Acesta prin investigații specifice (Doppler, CT, RMN, angiografie) va determina cauzele care au dus la acele simptome, iar prin protocoalele existente în practică și printr-o activitate medicală multidisciplinară între medicul neurolog, cardiolog și chirurgul vascular vor stabili calea optimă de tratament.
Chiar dacă din arsenalul terapeutic actual intervenția chirurgicală efectuată pe artera carotidă internă este mai invazivă (comparativ cu stentarea ei), rămâne deocamdată metoda cea mai eficace, cu cele mai mici complicatii neurologice și cel mai bun prognostic de durată. Utilizarea unor tehnici de anestezie speciale și proceduri chirurgicale minim-invazive măresc nivelul de siguranță a procedurii și reduc semnificativ durata de spitalizare până la 2-3 zile și în cazul acestei boli.
