Lector Iliescu Dominic, Dr. Marina Stan, Dr. Cara Monica, Conferențiar univ. Tudorache Stefania, Profesor univ. Novac Liliana, Profesor univ. Cernea Nicolae Departamentul Obstetrică – Ginecologie, Unitatea de Dignostic Antenatal, Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova, Spitalul Clinic Județean de Urgența Craiova, Endogyn AM Craiova
În ultimele decenii, examinarea ecografică a avut un impact dramatic în practica obstetricală și în medicina perinatală, oferind informații importante pentru înțelegerea dezvoltării structurale și fiziologice a fătului încă din stadiile timpurii ale sarcinii. Este ușor de înțeles utilizarea extinsă în obsterica modernă a acestei tehnici, promovată de valoarea și siguranța sa, care au condus la o listă lungă de indicații la femeile gravide.
Evoluția științifică din ultimele decade a demonstrat faptul că multe complicații ale sacinii sunt potențial detectabile încă de la evaluarea de la sfârșitul primului trimestru, încurajând inversarea piramidei pentru îngrijirea prenatală, bazată de această dată pe evaluarea inițială de la 11-13 săptămâni gestaționale. Astfel, pe baza combinației dintre caracteristicile materne, constatările examinarilor ecografice din primul trimestru și determinări biochimice din sângele matern, au fost dezvoltați algoritmi eficienți în predicția celor mai importante aneuploidii, a avortului spontan și morții fetale intrauterine, nașterii premature, preeclampsiei, diabetului gestațional, restricției de creștere și macrosomiei.
În ultimul deceniu se discută tot mai mult despre faptul că examinarea ecografică de la finalul primului trimestru tinde să devină prima evaluare structurală a fătului. În cazul detecției unor anomalii structurale severe, se oferă astfel posibilitatea avortului terapeutic mai devreme și mai în siguranță, cu costuri și impact emoțional mai mici. Practic, se realizează un transfer important al ratei mortalității fetale către primul trimestru, fiind cunoscut faptul că anomaliile fetale majore reprezintă 25% din decesele neonatale și pot conduce la dizabilități pe termen lung, precum și costuri socio-economice considerabile. Totuși, o evaluare amplă a anatomiei fetale la examenul ecografic din primul trimestru depinde de disponibilitatea unui personalul calificat și a unor echipamente ecografice performante, de protocoalele locale de examinare, de considerații legale și rambursarea costurilor de către sistemele de asigurare de sănătate. În ceea ce privește evaluarea morfologică fetală, politica actuală a majortității sistemelor de sănătate oferă o examinare ecografică transabdominală de rutină efectuată de personal competent la 18-23 saptămâni de gestație, alocându-se 20 minute pentru examinarea sistematică detaliată a fătului. Anomaliile structurale, chiar majore, pot fi inaparente în primul trimestru; așadar, valoarea examinării ecografice standard din trimestrul al doilea rămâne fundamentală, întrucât reprezintă o examinare de bază, care trebuie comparată cu examinările anterioare sau ulterioare pentru evalurea stării fetale. În consecință, discuțiile actuale nu contestă valoarea ecografiei precoce detaliate, ci mai degrabă justificarea din punct de vedere cost-beneficiu. Dacă dorim beneficii certe, sistemul medical trebuie să asigure echipamente corespunzătoare, sonografiști calificați și audit.
