Prof. Dr. Carmen Ginghină
Afecțiunile oncologice au căpătat o frecvență din ce în ce mai mare. Ele interesează oameni de diferite vârste (foarte tineri sau foarte vârstnici), care n-au avut o patologie asociată anterioară sau se asociază abia acum când cancerul a început să facă dezastrele obișnuite...
În plus tratamentul oncologic are o seamă de efecte secundare – în special cardiace – care înrăutățește tabloul clinic.
De aceea – cardio-oncologia s-a dezvoltat progresiv – încercând să înțeleagă, să rezolve parțial și să dezvolte – prin combinații – noi metode de tratament.
Astfel – în diversele lucrări sunt tratate incidențele disfuncției de ventricul stâng asociate cu drogurile chimioterapice precizându-se incidența frecvenței producerii efectelor secundare. În mod special sunt trecuți în revistă factorii asociați cu riscul de cardiotoxicitate care urmează tratamentului cu antracicline: doza cumulativă, sexul feminin, vârsta (populația peste 65 ani și cea sub 18 ani), insuficiența renală, radioterapia care interesează inima, chimioterapia concomitentă și condițiile preexistente (cum ar fi bolile cardiace asociate cu creșterea stre-sului de perete, hipertensiunea arterială, factorii genetici).
Disfuncția miocardică și insuficiența cardiacă pot fi induse de diferite chimioterapii cu efecte deosebite asupra diverșilor bolnavi. Astfel – compușii de tip anti-HER2 și inhibitorii de VEGF au efecte deosebite și în funcție de bolile cardiace pe care le-au avut înainte bolnavii plus terapiile antecedente.
Astfel încât factorii de risc pentru cardiotoxicitate se împart în:
Boli miocardice curente cum ar fi
• insuficiența cardiacă;
• disfuncția asimptomatică de ventricul stâng;
• evidențe ale bolii coronariene (infarct miocardic în antecedente, angină, terapie intervențională sau chirurgicală);
• dilatare moderată sau severă de ventricul stâng;
• boală hipertensivă cu hipertrofie VS;
• cardiomiopatie hipertrofică;
• cardiomiopatie dilatativă;
• cardiomiopatie restrictivă;
• sarcoidoză cardiacă;
• aritmii cardiace semnificative;
și Factorii demografici și alți factori de risc cardiovasculari:
• vârsta,
• istoricul familial de boală cardiacă prematură,
• hipertensiunea arterială,
• diabetul zaharat,
• hipercolesterolemina,
• fumatul,
• obezitatea,
• consumul excesiv de alcool,
• sedentarismul.
Există diverse metode propuse pentru detecția cardiotoxicității:
• ecocardiografia, care are ca avantaje disponibilitatea extinsă, lipsa radiațiilor, evaluarea hemodinamică a altor structuri cardiace;
• imagistica nucleară – având ca avantaj reproductibilitatea și ca dezavantaj expunerea cumulativă la radiații, informațiile limitate structural asupra altor structuri cardiace;
► rezonanţa magnetică cardiacă care are o bună acurateţe, reproductibilitate, detectează fibroza miocardică, dar disponibilitatea este limitată și adaptarea pacientului la fel;
► biomarkerii cardiaci oferă acuratețe, reproductibilitate, disponibilitate largă și sezitivitate înaltă.
Ischemia miocardică, infarcul și aritmiile care induc ischemia sunt efectele secundare cele mai frecvente ale terapiilor anticanceroase.
Drogurile anticanceroase se pot asocia cu:
• tulburări de ritm (bradicardii, tahicardii supraventriculare și ventriculare, moartea subită cardiacă...)
• cu creșterea riscului de tromboembolism venos și de hipertensiune pulmonară.
Desigur – se fac continuu eforturi pentru reducerea cardiotoxicității induse de chemoterapii prin evitarea drogurilor care cresc riscul de cardiotoxicitate, prin tratarea comorbidităților care le măresc toxicitatea; prin limitarea dozelor cumulative de antracicline și analogi și a betablocantelor.
Cardio-oncologia interesează azi foarte mult cardiologii, aceștia încearcă să ”reducă” efectele secundare ale cardiotoxinelor fără să scadă efectul favorabil pe cancerele în acțiune.
