Chirurgie minim invazivă înseamnă abordarea fie prin orificii naturale fie prin abord minim. Laparoscopia, toracoscopia fac parte din chirurgia minim invazivă.. În general chirurgii au competența să modifice și să lucreze în toate straturile tubului digestiv în timp ce gastroenterologul intervenționist nu trece de submucoasă. Chirurgul are o ”profunzime” mai mare a actului medical. În trecut, multe boli digestive erau tratate exclusiv de chirurgia clasică. Se operau clasic ulcere, litiaza biliară etc.
La ora asta, ca exemplu, litiaza veziculei biliare și a căii biliare principale a fost împărțită în două: chirurgia laparoscopică rezolvă litiaza de veziculă biliară în timp ce endoscopia intervențională introduce aparate în tubul digestiv și prin orificiile naturale extrage spre exemplu calculii căii biliare. Paleta de intervenții este foarte mare. Endoscopia acționează din interiorul tubului digestiv în timp ce chirurgia acționează transparietal și uneori prin orificii naturale; abordul ei este în principiu unul deschis exceptând chirurgia laparoscopică care utilizeazâ un acces pe căi create chirurgical. Pe de altă parte și medicii intervenționiști au această abordare. Noi facem proceduri în care drenăm abcesele, de exemplu din ficat, colecții abdominale, lucrare care se numește ”drenaj percutan”. În schimb, chirurgia deschide peritoneul larg și execută manopere de tip chirurgical.
Endoscopia intervențională are în momentul acesta în portofoliu foarte multe boli care înainte se tratau chirurgical. De exemplu, dacă aveai stenoze esofagiene, chirurgia făcea operații complexe reconstructive. Endoscopia intervențională face într-o manieră mult mai simplă dilatații cu bujii, cu baloane, utilizează gastrostome și rezolvă stenoza.
Să luăm cazul acalaziei, în care nu mai poți să înghiți din cauza blocării musculaturii esofagului. Clasic, chirurgia deschidea pacientul, făcea operația clasică, secționa fibrele musculare ale esofagului inferior care să permită mai departe trecerea alimentelor. Gastroenterologii au ales calea dilatării pneumatice, care s-a făcut după anii 75-80, iar acum se face așa numita operație ”POEM” prin care cu ajutorul endoscopului flexibil se creează un tunel submucos în esofag și așa se ameliorează această problemă care este acalazia.
La stomac, la fel, polipectomiile, tumorile localizate la mucoasă, cu hemoragii digestive superioare ulceroase, toate acestea înainte erau rezolvate exclusiv chirurgical. Acum ele se rezolvă exclusiv endoscopic. Sunt o mulțime de proceduri în sfera bilio-pancreatică care la ora actuală sunt abordate mai mult de medicul endoscopist decât de chirurg. Lista de operații chirurgicale rămâne în continuare foarte mare, chirurgia are de exemplu exclusivitate absolută în cura malignităților bilio-pancreatice. La fel se întâmplă la duoden, la colon, o parte din probleme se rezolvă endoscopic.
Azi endoscopia interven-țională a preluat multă patologie din sfera chirurgiei clasice și a făcut-o într-un mod mai accesibil. Spre exemplu, când un pacient face pancreatită, una din complicații este pseudochistul, colecția de 10-15-20 cm care apare între stomac și peritoneu. Cu ajutorul unui aparat care se numește ecoendoscop, se identifică colecția și cu diverse instrumente se obțin puncţii şi drenaje aşa incât obţinem evacuarea ţesutului bolnav şi a puroiului din abces în tubul digestiv fără operație chirurgicală.
Din punct de vedere al anesteziei, chirurgia clasică dar și chirurgia laparoscopică presupun anestezie generală prelungită, cu intubație oro-traheală. În cazul endoscopiei intervenționale se face anestezie în venă de o agresivitate mult mai mică și asta constituie un alt avantaj.
Endoscopia intervențională s-a dezvoltat mult atunci când vrei să faci paliație. Încerci să restaurezi la pacient niște funcționalități în condițiile în care nu poți să intervii radical. De exemplu când esofagul s-a blocat printr-un cancer și nu poți să-l operezi decât dacă este incipient. Prin endoscopie se pot monta stenturi, pentru a reda niște funcții blocate, situație în care o intervenție chirurgicală ar fi mult mai agresivă, cu riscuri și costuri mult mai mari.
Şi în final să răspund: ce ne oferă viitorul? În primul rând tehnologie endoscopică din ce în ce mai evoluată, dispozitive avangardiste şi medici ultraspecializați pentru proceduri într-o arie tot mai restrânsă.