Dr. Mioriţa Toader
Pătrunderea corpilor străini în căile aeriene constituie unul din capitolele cu adevărat cele mai dramatice ale patologiei respiratorii pediatrice. Infinit mai frecvenţi la copil faţă de adult, corpii străini ai căilor aeriene solicită toată atenţia şi competenţa atât a medicului orl-ist cât şi a pediatrului, medicului de familie, pneumologului sau medicului de la serviciul primiri urgenţe.
Aspiraţia unui corp străin la nivel traheobronşic poate fi suspectată pe baza episoadelor de dispnee, mai ales dacă acestea au avut loc în prezenţa unui adult sau dacă sunt relatate chiar de către copil. Moartea prin sufocare secundară aspiraţiei corpilor străini reprezintă a cincea cauză de mortalitate în populaţia pediatrică şi prima cauză de mortalitate la copii mai mici de 1 an în SUA. Prezenţa corpilor străini la nivelul căilor aeriene poate deveni în orice moment o condiţie deosebit de gravă, chiar ameninţătoare de viaţă prin mobilizarea corpilor străini în urma unei chinte de tuse sau prin schimbarea poziţiei. Chiar şi în cazurile în care nu se relatează istoric de tuse, sufocare sau alt simptom al aspiraţiei de corp străin, aceste condiţii impun management şi tratament de urgenţă. Prin dramatismul simptomatologiei, în special în formele important obstruante, îmbracă o gravitate cu totul deosebită şi se impune depistarea şi extragerea cât mai urgent posibil. Factori favorizanţi:
• vârsta mică, între 6 luni şi 4 ani, cu maxim de frecvenţă între 1 -4 ani, perioadă ce corespunde unei maxime activităţi exploratorii ,,mână-gură,, mai ales la sexul masculin
• alimentaţia în decubit dorsal
• alimente neadecvate ca mărime şi consistenţă vârstei copilului
• vorbitul, râsul, plânsul, jocul în timpul alimentaţiei
• prezenţa la îndemâna copilului a unor corpi străini pe care acesta îi poate introduce în gură din joacă
• lipsa de supraveghere şi de vigilenţă din partea adulţilor
• introducerea corpilor străini în gura copilului chiar la sugarul foarte mic de către o altă persoană, în general copii şi care ulterior sunt aspiraţi în căile respiratorii
• împingerea corpului străin de către o altă persoană neexperimentată care încearcă să-l extragă din fosele nazale de exemplu, iar copilul foarte agitat fiind îl aspiră imediat ce acesta a căzut în cavum.
Cel mai frecvent sunt aspirate seminţe de floarea soarelui, alune, nuci, fistic, particule alimentare, bob de fasole, porumb dar mai rar şi fragmente de jucării. Particulele alimentare sunt prezente mai ales la copii mici, la cei mai mari sunt frecvenţi corpii străini nealimentari.
Corpii străini traheobronşici se clasifică în:
• corpi străini organici, care de obicei sunt invizibili radiologic şi care pot determina accidente infecţioase precoce şi care sunt dificil de extras deoarece se fărâmiţează în momentul extragerii
• corpi străini anorganici care de obicei sunt puţin septici, puţin obstruanţi, mai bine toleraţi, cu toate că unii dintre ei lezează mucoasa şi pun probleme de extracţie foarte serioase.
Pătrunderea unui corp străin ţinut în cavitatea bucală, în tractul respirator se face de obicei în cursul unei inspiraţii profunde, produsă prin surprindere, înainte ca reflexul de apărare a laringelui să poată acţiona.
După aspiraţia în căile aeriene, corpii străini se pot comporta în moduri diferite, funcţie de mărimea lui, de formă. Un corp străin mic şi neted poate fi expulzat prin efortul de tuse, totul reintrând în normal, fără ca anturajul să fi sesizat incidentul. În cazul unui corp străin voluminos se poate obstrua complet ductul aerian şi poate să producă subit deces. Uneori un corp străin poate fi bine tolerat ani de zile fără complicaţii majore. Unii corpi străini, mai ales cei vegetali, pot da complicaţii infecţioase mai mult sau mai puţin grave. Atunci când corpul străin se opreşte la un anumit nivel determină o simptomatologie variabilă în funcţie de sediul inclavării sale (laringe, trahee sau bronşii).
Majoritatea corpilor străini sunt aspiraţi în bronhii şi mai rar în trahee. Fixarea corpului străin la nivelul carenei traheale determină moarte fulgarătoare, în plină criză de asfixie acută.
Diagnosticul corpilor străini traheobronşici poate fi omis sau întârziat deoarece numeroase cazuri sunt asimptomatice sau paucisimptomatice. Nediagnosticaţi, corpii străini respiratori dau complicaţii redutabile precum pneumonii, atelectazii, obstrucţii cu deces uneori.
Orientarea diagnostică este uşurată de anamneza evocatoare cu privire la momentul producerii accidentului. În lipsa acesteia, apariţia unei dispnei fără febră sau fără sindrom infecţios, cu debut brutal şi în cursul zilei, trebuie să ridice suspiciunea unui corp străin. Un examen radiologic în limite normale nu exclude prezenţa unui corp străin.
Orice suspiciune de corp străin în căile respiratorii se internează şi se investighează endoscopic sub anestezie generală.
Traheobronhoscopia reprezintă metoda de elecţie de explorare a arborelui traheobronşic în scop diagnostic şi terapeutic.
