Corpii străini auriculari reprezintă o afecţiune frecvent întâlnită în patologia copilului şi sunt extrem de variaţi.
Clasificare:
- corpi străini endogeni
- corpi străini exogeni
Corpii străini exogeni sunt clasificaţi
- după natură în: animaţi (vii) şi neanimaţi (inerţi)
- după structură în: organici (animali sau vegetali) şi anorganici (minerali)
Corpii străini exogeni
Sunt mai frecvenţi la grupa de vârstă 2-5 ani, atunci când spiritul de curiozitate al micului pacient este deosebit de dezvoltat. Corpii străini auriculari exogeni pot avea o infinitate de structuri şi de forme. Cei inerţi care constituie majoritatea sunt de o infinită varietate. Corpii străini animaţi sunt mai rari la copii, mai ales la cei care provin din mediul urban.
Cauza pătrunderii diferiţilor corpi străini în ureche
Aceasta este introducerea voluntară a acestora în ureche, uni sau bilateral, de către copil sau de către un tovarăş de joacă. Este cu totul excepţională pătrunderea lor în ureche accidental.
Tabloul clinic este variabil, funcţie de natura corpului străin şi mai ales în funcţie de împrejurarea în care copilul este examinat de către medicul specialist, înainte sau după tentative de extracţie făcute de aparţinători sau de către alte cadre medicale.
Simptomul dominant al prezenţei unui corp străin auricular, înaintea oricărei intervenţii este hipoacuzia, brusc apărută, odată cu introducerea corpului străin şi care variază ca intensitate cu volumul acestuia. Funcţie de forma corpului străin, dacă acesta este ascuţit sau cu anfractuozităţi, se pot leza pereţii conductului şi poate să apară durerea sau senzaţia de usturime sau de arsură. Corpii străini animaţi, vii, prin mişcările lor pot da senzaţii extrem de neplăcute ce merg de la prurit până la durere, hipoacuzie, acufene, uneori vertij. În situaţia în care corpul străin este fixat în treimea profundă a conductului auditiv extern, înapoia istmului, după o tentativă de extracţie, copilul prezintă o stare de agitaţie extremă, cu hipoacuzie accentuată, zgomote, dureri şi chiar ameţeli. Inclavarea corpului străin după o tentativă foarte traumatizantă de extracţie, în casa timpanului, cu perforarea timpanului, în afară de simptomele anterior prezentate mai apar şi simptomele unei otite medii supurate acute cu febră, otoree, durere pulsatilă.
Examenul otoscopic pune în evidenţă un conduct cu tegumentele intacte sau uşor iritate, în situaţia în care corpul străin este rugos sau animat, şi poate descoperi şi corpul străin, de obicei fixat în treimea externă a conductului. După tentativa de extracţie, descoperirea unui corp străin la examenul otoscopic este dificilă datorită cheagurilor de sânge, congestiei şi edemului tegumentelor. La un examen foarte atent, sub anestezie generală, sub control microscopic, după diferite manevre care sunt de mare ajutor, se poate evidenţia corpul străin.
Evoluţia corpilor străini exogeni inerţi
Evoluţia este de obicei benignă chiar şi în cazul în care nu au fost descoperiţi la timp. În această situaţie corpul străin se fixează, se acoperă de cerumen şi devine nucleul unui dop de cerumen. Corpii străini animaţi au un prognostic mai rezervat, deoarece ei pot da complicaţii.
Diagnosticul unui corp străin auricular
Este facil dacă nu a fost făcută anterior nici o tentativă de extracţie, sau poate fi dificil în cazul apariţiei unei otite externe sau medii supraadăugate. Datele de anamneză şi un examen foarte atent pot pune diagnosticul corect şi ajuta la evidenţierea corpului străin. Profilactic, trebuie o atentă supraveghere a copiilor precum şi o educaţie sanitară atât copiilor dar mai ales părinţilor.
Tratamentul corpilor străini auriculari exogeni
Acesta constă în extracţia acestora prin spălătură sau prin aspiraţie. Uneori este nevoie de instilarea de soluţii uleioase călduţe în ureche în cazul corpilor străini vii sau instilaţii cu alcool pentru deshidratare, în cazul corpilor străini hidrofili, care se umflă şi rămân blocaţi în conduct, precum bobul de fasole, porumb, pentru ca apoi să putem face spălături. Dacă manevrele obişnuite nu au permis extragerea corpului străin sau dacă acesta a fost împins dincolo de istm, se recurge la extracţia sub anestezie generală sub control microscopic, cu un cârlig ce se va introduce deasupra şi înapoia sa. Un corp străin foarte mare trebuie mai întâi fragmentat şi apoi extrase fragmentele mici. Corpii străini pătrunşi în casa timpanului şi inclavaţi, cel mai frecvent în şanţul hipotimpanic, se vor extrage sub anestezie generală pe cale chirurgicală, pe cale retroauriculară de obicei. Postoperator în aceste cazuri este necesar un tratament deosebit de minuţios pentru vindecarea supuraţiei dar şi pentru a preveni eventualele complicaţii.