Conf. Dr. Mircea Filip
Glaucomul este o boală cronică şi, odată apărută, însoţeşte bolnavul toată viaţa. Este denumită neuropatie optică, fără semne de inflamaţie. Definiţia este, de la început, generatoare de confuzie, în primul rând pentru că "patie" vine de la un cuvânt grecesc care înseamnă boală. Or, acest cuvânt este foarte vag în conţinut şi vrea să spună că ştim încă insuficient despre glaucom.
Un simptom important al bolii este creşterea tensiunii intraoculare (normal 12-21 mm Hg). Până nu demult, scăderea acesteia era considerată suficientă pentru a stopa evoluţia bolii. Din păcate, s-a constatat că nu este aşa.
Glaucomul poate apărea la orice vârstă, la naştere - glaucom congenital -, dar şi în copilăria mică sau mare - glaucom juvenil. Această formă de glaucom are ca principală caracteristică faptul că trebuie operat rapid, medicaţia nefiind eficace.
După vârsta de 40 de ani, apariţia glaucomului implică o serie de aspecte pe care oftalmologul trebuie să le lămurească.
Aspectul genetic al problemei pune de la început un semn de exclamare, în sensul de risc, gravitate şi seriozitate în abordarea bolii. În astfel de cazuri, pe lângă examinarea clinică atentă şi investigaţiile complete, este necesară analiza evoluţiei în timp a acesteia, pentru a şti cât de agresivă este. Principalele examene necesare pentru confirmarea diagnosticului sunt: măsurarea tensiunii intraoculare, examenul câmpului vizual, tomografia nervului optic, pahimetria (măsurarea grosimii corneei), fotografia papilei optice (nervul optic). Examinările trebuie repetate, iniţial la 1-2 luni, apoi mai rar şi se verifică tensiunea intraoculară şi starea nervului optic. Câmpul vizual, tomografia nervului optic şi fotografia papilei se efectuează iniţial la 6 luni, apoi anual. Pahimetria se face o singură dată.
Deteriorarea rezultatelor investigaţiilor implică luarea unei decizii de către medicul curant, care pot fi: schimbarea medicaţiei, tratament laser sau chirurgical.
În cazul în care un pacient consultă un alt oftalmolog pentru a afla o a doua opinie despre boala sa, acesta va lua sau nu în considerare examinările anterioare, va opri temporar sau nu tratamentul în curs, pentru a putea lua o decizie conformă cu cunoştinţele sale. Oprirea temporară a tratamentului în cazul glaucomului cu unghi deschis nu trebuie să sperie, pentru că nu se poate întâmpla nimic grav prin creşterea pasageră a tensiunii pentru o scurtă perioadă de timp.
Miopia, bolile vasculare, diabetul, înaintarea în vârstă sunt factori agravanţi considerabili privind evoluţia bolii. Cu cât se înaintează în vârsta, scăderea tensiunii oculare trebuie să fie mai mare. Valori de 12-13 mm sunt considerate mai asigurătoare pentru menţinerea unei funcţii vizuale în timp.
De reţinut, că pacientul glaucomatos care urmează să fie operat de cataractă nu trebuie să întrerupă tratamentul de glaucom nici înainte şi nici după operaţie fără avizul medicului curant.
O problemă deosebită o reprezintă glaucomul cu tensiune normală, boală în care funcţia vizuală se deteriorează în ciuda tensiunii oculare normale fără tratament.
În concluzie, glaucomul este o afecţiune serioasă, de lungă durată, cu multiple posibilităţi de tratament şi cu medicamente eficiente şi existente pe piaţă. Trebuie ştiut că vederea pierdută prin glaucom nu mai poate fi recuperată şi că scopul tratamentului este de a menţine starea prezentă, fapt important în pregătirea psihologică a celui în suferinţă.
dumitru
am fost depistata IN urma cu 10 ani de suspecta de glaucom la un simplu control am urmat un tratament la timisoara si de atunci nu am mai fost sa imi mai fac nici un control acum din nou ma dor ochi cred ca am tensiune ce sfat imi puteti da?
Nov. 23, 2012, 8:22 p.m.