Medical BIO TERRA MED Centrul
Termenul dermatită înseamnă inflamaţia pielii, iar atopic se referă la bolile ereditare, deci putem deduce că dermatita atopică este o afecţiune inflamatoare cronică cu determinare genetică, întâlnită la copil şi la adultul tânăr.
Care sunt cauzele?
Cauzele nu sunt în totalitate cunoscute, însă creşterea numărului de cazuri în ultimii ani a făcut ca afecţiunea să fie pusă şi pe seama factorilor de mediu, pe lângă factorii genetici.
- • Factori genetici. Dacă un părinte are un fond atopic, creşte riscul ca şi copiii lui să-i moştenească sensibilitatea. Astfel, incidenţa familială fiind ridicată, sunt incriminaţi şi factorii genetici.
- • Factori de mediu. Atopia are o bază clar genetică, dar este influenţată major de factorii de mediu. Exprimarea ei este determinată de:
- - expunerea precoce la alergene alimentare sau inhalatorii (acarieni, epitelii animale, polenuri) - nivelul ridicat şi cronicitatea expunerii,
- - poluarea atmosferică (prin inducerea unui răspuns inflamator de tip Th2),
- - nivelul socioeconomic ridicat (minimizarea infecţiilor parazitare şi virale comută secreţia profilului citokinic spre fenotipul Th2).
Dintre factorii de mediu care favorizează apariţia şi accentuarea inflamaţiei cutanate, cei mai importanţi sunt unele alimente, de exemplu laptele de vacă, ouăle, carnea de peşte, alunele şi nucile, dar şi alergenele inhalatorii, de exemplu polenul şi acarianul din praful de casă. Interrelaţia dintre aceste alergene şi simptome este însă, în cele mai multe cazuri, greu de demonstrat. Alături de aceşti factori, modificările profunde în stilul de viaţă, creşterea expunerii la iritanţi şi poluanţi, scăderea infecţiilor (vaccinări), modifică reactivitatea imună a organismului.
Care sunt simptomele?
Acestea constau în apariţia unor zone de rash (înroşire) pruriginoase şi calde în regiuni ale corpului copilului care reţin mai mult umiditatea, precum pliurile cutanate ale coatelor, genunchilor, gâtului, feţei, mâinilor, picioarelor, regiunilor inghinale, organelor genital şi în jurul anusului. În zonele afectate, tegumentul este uscat şi îngroşat. Scărpinarea este greu de controlat şi este frecvent inconştientă, devenind un obicei. Poate apărea oboseala cronică din cauza lipsei de somn provocate de mâncărimea severă.
Cu alte cuvinte, dermatita atopică a copilului mic (frecvent denumită eczemă) este o erupţie, mai ales pe faţă şi predominant pe obraji. Arată ca nişte pete roz-roşiatice, care ies în relief, presărate cu băşicuţe care, prin spargere şi descuamare, formează cruste transparente. Mâncărimile îl fac pe copil să se scarpine, producându-şi zgârieturi cu risc de infecţie. Erupţia apare în pusee succesive. Poate să mai apară şi la nivelul feselor, mâinilor si lobului urechii.
De ştiut!
Dermatita atopică infantilă durează până la vârsta de 2 ani. Primele semne cutanate apar în luna a treia de viaţă. În acest stadiu, eczema atopică se manifestă prin papule şi vezicule exudative pruriginoase, localizate predominant pe pomeţi, pe frunte, retroauricular, pe trunchi şi în zonele extensoare ale membrelor. Sugarul se scarpină des, în special noaptea, este irascibil, plânge mult, şi se trezeşte de mai multe ori în timpul nopţii. Deseori, leziunile scărpinate se infectează.
În cazul dermatitei atopice a copilului între vârstele de 2 şi 12 ani, eczema atopică este mai putin exudativă, pielea devine îngroşată („lichenificata”), în special la nivelul flexurilor membrelor (genunchi, coate, glezne), pleoapelor şi gâtului. Pruritul intens persistă în special în fazele acute.
Diagnostic
Nu există teste de laborator relevante pentru diagnosticarea dermatitei atopice. Diagnosticul se pune pe baza manifestărilor clinice, simptomatice şi prin excluderea altor tipuri de dermatită, cu ajutorul analizelor sangvine şi al probelor prelevate din leziuni pentru identificarea agenţilor alergeni.
Tratament (simptomatic)
Îngrijirea la domiciliu, prin:
- • înmuierea cu apă rece a leziunilor cu cruste şi cu secreţii - astfel se diminuează mâncărimea şi se înlătură crustele;
- • folosirea hainelor largi, de bumbac, evitarea hainelor din lână sau materiale sintetice.
Tratament medicamentos:
- • folosirea steroizilor sau a preparatelor cu gudron, administrate local, fără prescripţie medicală,pentru mâncărimi;
- • pentru mâncărimi severe se pot recomanda: steroizi topici cu potenţă mai mare, medicamente cortizonice orale, rar şi numai pentru scurte perioade de timp, antihistaminice sau tranchilizante uşoare, unguente lubrifiante pentru mâinile copilului, antibiotice (uneori) împotriva infecţiilor secundare.
SFAT !
Dacă copilul are simptome de dermatită atopică sau prezintă febră şiăsau mâncărimea este de necontrolat în timpul erupţiei, trebuie consultat imediat medical pediatru dermatolog.
