Șchiriac Elena-Corina, Țifui Maria Stefania, Enciu Roxana, Nistor Nicoleta, Hărmănescu Elena Andreea, Hristodorescu Cristina
Hepatita autoimună este definită ca o inflamație cronică a ficatului, care poate să debuteze printr-o hepatită acută, de etiologie necunoscută, și este caracterizată prin secreția de autoanticorpi ce vor distruge celulele hepatice proprii. Boala afectează sexul feminin în proporție de 70-80% din cazuri și apare mai ales in jurul vârstei de 15-25 de ani. La bărbat însă acestă afecțiune apare la o vârsta mai înaintată.
O altă particularitate a bolii este răspunsul favorabil la terapia imunosupresoare.
Cauza exactă care determină apariția hepatitei autoimune nu este încă cunoscută. Se cunoaște faptul că dezordinile imunologice specifice acestei boli se caracterizează printr-un defect major al limfocitului T supresor. Acesta are drept rezultat producția de autoanticorpi contra antigenelor de suprafață ale hepatocitului (celula hepatică).
S-a observat că sunt afectate doar celulele cu predispoziție genetică. Au fost identificați și o serie de factori considerați a fi declanșatori ai atacului imun al hepatocitelor:
• infecția cu virusul Epstein-Barr
• hepatita acută A
• medicamente: interferon, nitrofurantoină
Debutul bolii este adesea insidios, lent; dar este posibil și un debut de hepatită acută, în a cărei evoluție icterul nu dispare. Boala poate să evolueze inaparent luni sau ani de zile, putând să fie diagnosticată întamplător cu ocazia unor analize de rutină.
Semnele și simptomele care se pot întâlni în cazul hepatitei autoimune sunt:
• astenia
• icterul
• prurit intens (mâncărime a pielii)
• dureri în hipocondrul drept (partea laterală a abdomenului)
• febră
• sângerările mucoaselor
• amenoreea (absența ciclului menstrual)
• anorexie (scăderea poftei de mâncare)
• dureri musculare
• dureri articulare
• acnee
• vergeturi sidefii pe abdomen si coapse.
Tipuri de hepatită autoimună:
• Hepatita autoimună de tip 1 (lupoidă) – este întalnită cel mai frecvent, apare la femeile de vârstă mijlocie;
• Hepatita autoimună tip 2 – debutează clinic în copilărie. Există tipul 2-a care apare la fetele tinere, poate fi fulminantă la copii și tipul 2-b în prezența virusului C;
• Hepatita autoimună tip 3 – caracterizata prin prezența anticorpilor anti SLA și anti LPA.
Pentru un diagnostic de certitudine sunt necesare o serie de investigatii paraclinice:
• teste de sânge: pentru depistarea unei anemii, trombocitopenii (scăderea anormală a numărului de trombocite în sange), leucopenie (scăderea anormală a numărului de leucocite în sânge), unor valori crescute ale VSH ului sau a Imunoglobulinei G.
• teste ale functței hepatice: determinarea TGP, TGO, fosfatazei alcaline, gamma globulinelor, bilirubinemiei
• determinarea autoanticorpilor: este foarte importantă pentru diagnosticul hepatitei autoimmune
• puncția biopsie hepatică evidențiaza leziunile de hepatită autoimună activă severă.
