Dr. Cristina Tomescu
Înaintarea în vârstă este indisolubil legată de încetinirea tuturor proceselor desfășurate la nivel celular. Producția de energie necesară unei bune funcționări a organismului are loc preponderent la nivel mitocodrial sub formă de ATP (Adenosine Tri-Phosphate).
Mitocondria mai este denumită și „transformatorul energetic“ al celulei, întrucât la nivelul ei din substanțele nutriționale provenite din alimentație are loc sinteza de energie.
Pentru producția mitocondrială adecvată de energie pe lângă macronutriente este necesară și prezența oxigenului precum și a altor cofactori ca de exemplu coenzima Q10. În absența coenzimei Q10 formarea de energie nu este posibilă iar celula moare. Celulele distruse nu se mai refac, locul lor fiind luat de țesut conjunctiv nefuncțional.
Primar, coenzima Q10 joacă rol de cofactor în fosforilarea oxidativă (lanțul respirator mitocondrial). Suplimentar, coenzima Q10 este un puternic antioxidant celular și un ‘’măturător‘’ al radicalilor liberi nocivi.
Ideal este ca organismul să producă singur o cantitate suficientă de energie capabilă să acopere nevoile fiecărui organ.
Uneori însă, producția de coenzima Q 10 este insuficientă mai ales în situațiile de boală, fumat, obezitate, stres, nutriție imperfectă, utilizarea anumitor medicamente, consum exagerat de alcool, efort fizic extrem, anomalii mitocondriale înnăscute.
În plus, sinteza endogenă de coenzima Q10 scade pe măsură ce înaintăm în vârstă, scădere acompaniată de creșterea stresului oxidativ.
Deoarece în mitocondrii are loc sinteza de energie, există o corelație între nevoia energetică a celulei și numărul de mitocondrii per celulă.
Mușchiul cardiac conține până la 35% mitocondrii, ceea ce reflectă din plin nevoia energetică ridicată a acestui țesut.
Țesuturile și organele cu cea mai mare nevoie energetică, dependente de producția de energie sunt: țesutul muscular (striat, neted, cardiac), sistemul nervos central, ficatul, pancreasul, rinichii.
Miocardul este cel mai mare consumator energetic, energia fiind utilizată în mod eficient pentru pomparea sângelui bogat în oxigen și substanțe nutritive către organe și țesuturi. Deoarece miocardul utilizează enorm de multă energie, el este și cel mai sensibil la orice deficit de coenzima Q10.
Există numeroase studii care evidențiază efectele benefice ale coenzimei Q10, majoritatea fiind publicate în reviste de prestigiu internațional.
Studiul Q-SYMBIO a fost publicat în 2014 în JACC (Journal of the American College of Cardiology), apariția sa în această valoroasă revistă a cardiologilor americani fiind o „confirmare“ a rezultatelor bune derivate din studiu.
Studiul a fost condus de cardiologul danez Svend Mortensen de la Spitalul Universitar din Copenhaga și s-a desfășurat în spitale din 9 țări.
Scopul studiului a fost evaluarea coenzimei Q10 ca tratament adjuvant la pacienții cu Insuficiență Cardiacă Cronică moderat-severă, la care s-au analizat modificările simptomelor și nivelurile biomarkerului seric specific Insuficienței Cardiace (NT-proBNP).
În grupul pacienților care au primit 100 mg coenzima Q10 de 3 ori pe zi adjuvant tratamentului standard al Insuficienței Cardiace Cronice s-a observat îmbunătățirea simptomelor la testul de mers 6 minute și reducerea evenimentelor majore adverse cardiovasculare.
Nu au fost raportate efecte secundare în rândul pacienților care au primit coenzima Q10.
În principiu, organismul uman (tânăr) sănătos este capabil de o sinteză suficientă de Q10. Alimentația aduce mici cantități de Q10, surse relativ bogate fiind organele animale. De altfel, coenzima Q10 a fost izolată din mitocondriile unei inimi bovine, de către Prof. Fred Crane de la Universitatea Wisconsin din USA, în 1957.
În situațiile unei producții endogene insuficiente de coenzima Q10, utilizarea unui supliment de Q10 de înaltă calitate (demonstrată prin studii efectuate pe subiecți umani) reprezintă o opțiune viabilă pentru corectarea deficitului.
