Psiholog Fulop Cristina
Imaginează-ți cum ar fi o zi, sau măcar niște ore, fără telefonul mobil și/sau fără smartwatch! Cei mai mulți utilizatori trăiesc aproape într-o simbioză cu telefonul, îl pun pe noptieră noaptea când dorm, este primul obiect pe care îl ating dimineața la trezire, și nu îl abandonează niciun minut pe tot parcursul zilei, indiferent dacă lucrează, mănâncă, fac sport, se plimbă sau fac cumpărături (multe mămici recunosc că, și atunci când alăptează, țin telefonul aproape “ca să nu se plictisească”, dar ăsta este un alt subiect…).
Nevoia adictivă de a verifica permanent ce feed-back-uri ai primit, fie că este vorba despre un răspuns la un mesaj, fie că este vorba despre alte tipuri de “răspunsuri’’ pe rețelele de socializare, este despre incertitudine.
Cum așa? Da, este despre a trăi cu incertitudinea faptului că ai primit un mesaj sau un răspuns, sau nu, despre cine este persoana care ți-a scris, despre câte like-uri ai adunat la o postare, despre cine ”ți-a dat” acele like-uri, despre cine te-a apelat sau dacă cineva căruia i-ai scris, a citit sau nu, ce i-ai trimis… incertitudini, incertitudini și verificări nenumărate și nesfârșite.
Faptul că îți verifici permanent telefonul, este legat de incertidudine, de aceea este atât de adictiv acest comportament. Vrei să verifici feedback-urile, dar asta nu este cu totul satisfăcător nicicând, pentru că nu există niciun moment final în care îți verifici telefonul pentru ultima dată, pentru că nu există o ultima dată(!!)
Sigur că, acum te vei întreba de ce este asta ceva ce ar fi bine să fie schimbat?
În primul rând, tocmai pentru că este un comportament adictiv, de fiecare dată când deschizi telefonul, activezi ”un buton din creier”, din centrul plăcerii și descarci dopamina, un neurotransmițător care te ajută să simți satisfacție imediată. Cu cât vei “apăsa” mai des, cu atât va deveni insuficientă descărcarea și vei dori să o faci și mai mult, și mai des, pentru a resimți aceeași plăcere (acesta este mecanismul adicției).
În al doilea rând pentru că acest comportament te poate îndepărta de faptul de a trăi cu adevărat ceea ce se întâmplă în prezentul tău și mai ales de a te expune posibilității de a interacționa steril și superficial cu cei din jur, deoarece mereu ești cu ochii la telefon. În schimb, constați că în online primești validare și atenție, instantaneu. Dar cât de reale sunt, și validările, dar mai ales, atenția?
Interacțiunile online pot fi mult mai numeroase decât cele care se întâmplă față în față (în care trebuie să investești efort) și permit o socializare facilă și rapidă (cu efort minim), pot părea pozitive și mai complexe decât sunt în realitate, creând aparența unei stări de bine. Dar, cât de susținută este această stare de bine? Cât de adevărată? Cum te simți atunci când închizi ecranul telefonului?
Câte aplicații ai instalat în telefonul tău? Este important să înțelegi că, cu cât ai la dispoziție mai multe variante de alegeri, cu atât poți lua mai multe decizii, și în final, cu atât mai mare va fi nivelul de stres la care te supui.
Deci, cel mai ușor ar fi să înveți să accepți incertitudinea… adică, să înveți să amâni utilizarea/verificarea telefonului, să înveți să îți începi ziua cu ritualurile care îți fac plăcere și care te securizează, îți dau confort, în absența telefonului. Mai apoi, să înveți să parcurgi cât mai multe activități, exersând amânarea accesării telefonului, până la finalizarea sarcinii respective. Și, de ce nu, să îți cumperi un ceas cu sonerie clasică, pentru a renunța la obișnuința de a folosi alarma telefonului pentru a te trezi dimineața și pentru a putea, astfel, să îl lași într-o altă încăpere, peste noapte.
Gândește-te te rog, și încearcă, măcar pentru o zi…
