Prof. Dr. Calin Giurcaneanu
Interviu realizat cu prof. univ. dr. Călin Giurcăneanu, Președintele SRD
Care sunt provocările actuale în dermatologie?
Din acest punct de vedere pot spune că este chiar fascinant să vezi că în 1982 învățam după Tratatul Fitzpatrick pentru examenul de specialitate și nu erau descrise mai mult de 1.500-1.600 de afecțiuni. Cincisprezece ani mai târziu, în același tratat, sunt descrise peste 3.000 de afecțiuni dermatologice, iar în ultimii ani deja s-au depășit 3.500-4.000 și bineînțeles că este probabil numai vârful unui iceberg pe care îl vedem noi. Pielea este un organ supus unui dublu impact, exterior și interior. Este organul cel mai mare din organism, care are tendința de a respinge toate agresiunile posibile venite din afară și mă refer la microorganisme, virusuri, fungi, radiații UV, pe care stratul cornos și celulele melanice le absorb și reflectă. Pielea se opune pierderii excesive de lichide, reglează temperatura corpului, este un organ plin de celule imunologice, care resping orice agresiune din afară în mod special și de foarte multe ori și din interior. Flora intestinală este o mare sursă pentru agresiunile de la nivelul pielii, din acest motiv consider că pielea este un organism unitar, iar o piele sănătoasă înseamnă de foarte multe ori un organism sănătos.
Care ar fi provocările? Afecțiuni destul de severe produse de mediul exterior: nu numai radiații UV dar și alte radiații de orice fel; de asemenea, provocări legate de toxicele care există în mediu, poluarea excesivă, foarte mulți alergeni, mai ales în anumite anotimpuri. Circa 20% din populația României se naște cu un teren atopic, iar toți acești factori pot da afecțiuni la nivel cutanat, pe măsură ce crește tot mai mult nivelul de toxicitate al mediului. Din interior, se răsfrâng o serie întreagă de afecțiuni, de exemplu, o boală neoplazică internă poate avea un anumit răsunet asupra pielii. Acanthosis nigricans, plăgi rugoase de culoare maronie, trădează de multe ori un cancer pulmonar, sau pot fi afecțiuni gastrice, imunologice ale organismului, care au diverse aspecte și răsunet asupra pielii.
Procentul românilor cu dermatită atopică a crescut până la 20% din populație. Există o interdependență între această creștere și poluare? Care este legătura dintre afecțiunile dermatologice și cele gastrointestinale?
Într-adevăr, dermatita atopită este clar o maladie manifestată prin tot felul de alergii, atât cutanate cât și respiratorii (astm bronșic, rinită alergică, conjunctivite alergice).
Indivizii atopici au, ca și la psoriazis, un teren genetic de predispoziție. Pe această predispoziție genetică, intervenția unor alergeni de multe ori specifici pentru fiecare pacient, datorată poluării, duc la declanșarea dermatitelor.
Poluarea intervine prin afectarea multor alimente vegetale, a pomilor, sporilor, praful care sunt în jurul nostru și pe care le mâncăm sau le respirăm. Procentul indivizilor atopici depinde de poluarea din anumite zone geografice, de aceea mulți dintre cei care se nasc cu gene de atopie tind să facă destul de precoce dermatită atopică la câteva luni după naștere.
Afecțiunile dermatologice sunt în strânsă legătură cu cele gastrointestinale încă de la naștere. Laptele de vacă este principala cauză ce poate declanșa alergia. Laptele matern este un lapte care conține proteine de vacă și așa copilul poate să facă dermatită chiar dacă el nu a consumat lapte de vacă efectiv până în acel moment. Copilul ceva mai mare, între 2 și 12 ani, nu mai face alergie la o proteină din laptele de vacă, dar, o poate dezvolta la semințe, căpșuni, miez de nucă, alune etc. O mare parte dintr-o serie de dermatite pleacă din tubul digestiv, ca urmare a unei absorbții deficitare la nivelul duodenului.
Astfel, apar o serie întreagă de afecțiuni cum ar fi acneea rozacee. Deasemeni, dermatita herpetiformă pleacă de la o enteropatie la gluten etc.
Fotoîmbătrânirea este a doua cauză a îmbătrânirii premature iar expunerea intensivă la soare, principala cauză de melanom. Cum ar trebui să abordeze medicul dermatolog pacientul pentru conștientizarea asupra pericolului radiațiilor solare?
Ca medic dermatolog, sunt pus în fața multor situații. De ex, sunt pacienți care au stat mult la soare acum 30 de ani, dar nu și în ultimii 15 ani, și totuși au diferite afecțiuni dermatologice datorate expunerii pe termen lung la soare, cum ar fi pielea foarte uscată, pigmentată, cu cheratoze multiple etc.
O altă situație este cea a pacienților tineri, care nu se expun radiațiilor solare dar care frecventează solarele, fără să anticipeze cum vor evolua peste 30 de ani. Personal sunt total împotriva expunerii la aceste solare, total necontrolate și cu radiații care nu sunt dintre cele mai bune.
Recomand ca, expunerile la orice sursă de radiații ultraviolete, soarele, solarul, alte aparaturi care lansează ultraviolete să fie cât mai prudent administrate, să fie doar în anumite perioade ale zilei (expunerea la soare și mai ales la malul mării), pe cât posibil cât mai dimineață. Dacă acum 15 ani le spuneam că este indicat să se stea la soare la ultraviolete înainte de ora 10, acum le spun că este bine să se expună înainte de 8:30.
Dar, din acest punct de vedere este foarte greu să abordezi pacientul. Utilizarea cremelor de protecție atât cu o protecție organică sau anorganică este foarte bună și trebuie aplicate cu rigurozitate, nu numai la mare, ci permanent, când stăm afară, și nu numai vara, ci și iarna, când este multă luminozitate prin reflexia luminii în gheață, zăpadă.
Cu ce noutăți veniți de la Academia Europeană de Dermatologie și Venerologie?
Tendințele cele mai importante sunt legate de patologii imunologice inflamatorii alergice gen psoriazis, dermatită atopică, unde s-au facut foarte multe cercetări, terapii biologice inclusiv în dermatita atopică. Se vorbește foarte mult de terapia anti interleukina-13 care, probabil că va intra cândva și în România pentru tratamentul formelor severe de dermatită atopică ale adultului.
De asemenea, un alt subiect este cel al cancerelor cutanate, mai ales cele din melanom, terapiile biologice, în fazele metastazante ale melanomului dar și terapii și o serie întreagă de procedee chirurgicale pentru celelalte tipuri de cancere cutanate, cum ar fi chirurgia Mohs pentru carcinome basocellulaire recidivante.
O altă tendință în dermatologia europeană este studierea și implementarea tot mai mult a diverselor tipuri de lasere în dermatologie; s-a extins foarte mult linia de cercetare în acest domeniu, linia de producere a multor tipuri de lasere.
