Prof. Dr. Ruxandra Ulmeanu
Bronhoscopia intervențională se împarte în 2 mari categorii - bronhoscopia intervențională diagnostică și bronhoscopia intervențională terapeutică.
Bronhoscopia intervențională terapeutică vizează toate tumorile de căi aeriene mari, toate stenozele de origine malignă care pot beneficia de intervenții de electrorezecție, o microchirurgie situată la nivelul căilor aeriene mari, de exereză de tumori, sau de dilatații ale stenozelor de căi aeriene mari. Bronhoscopia cu autofluorescență și ulterior celelalte metode ne ajută la aprecierea limitei de rezecție, arătându-ne nu numai aceste leziuni preneoplazice dar și cancerele propriu-zise.
Mai sunt și alte metode: de explorare endoscopică în care se evidențiază epiteliul respirator la nivel de microscopie electronică ce necesită asocierea unor metode aparținând endoscopiei cu cele ale anatomopatologiei și nu de foarte multe ori inclusiv de cele ale radiologiei.
Proliferarea neoplazică atrage după sine proliferarea vasculară iar zonele în care rețeaua microvasculară este mai accentuată devin suspecte.
Bronhoscopia cu autofluorescență înseamnă vizualizarea într-o lumină albastră, în care imaginile endoscopice ale epitelului respirator fără modificări apar în verde, iar imaginile suspect proliferative, displazice, apar în general colorate într-un roșu brun. Țesutul tumoral și țesutul pretumoral are o fluorescență mai scăzută în lumina albastră și din acest motiv apare colorat altfel.
De exemplu, aceleași modificări pot fi prezente și dacă există o inflamație, nu o proliferare neoplazică, sau dacă există o traumă a epitelului respirator, inclusiv biopsii bronșice recoltate anterior. Utilizarea bronhoscopiei cu autofluorescență semnalează zona respectivă ca fiind suspectă, dar medicul bronholog care este, și subliniez acest lucru, medic pneumolog, trebuie să judece și să înțeleagă parcursul inclusiv endoscopic al pacientului respectiv cu tot istoricul medical al investigațiilor paraclinice și toată informația medicală din momentul respectiv al bronhoscopiei.
Aceste metode sunt foarte sensibile dar nu foarte specifice. Ele semnalează modificări extrem de mici la nivelul epitelului respirator dar aceste modificări trebuie judecate într-un anumit context.
O altă procedură, pe care personal doresc să fie cât mai mult promovată în România, este metoda de bronhoscopie intervențională diagnostică în sfera leziunilor preneoplazice sau a neoplasmelor incipiente accesibile bronhoscopiei (de căi aeriene mari sau mijlocii), respectiv bronhoscopia cu autofluorescență.
Pentru partea diagnostică, avem așa-numita bronhoscopie EBUS, care accesează ganglionii din mediastin transbronșic, procedura fiind ghidată ecografic. Diagnosticul este privitor la ganglionii din mediastin, fiind extrem de utilă pentru stadialiazarea cancerului pulmonar sau pentru alte boli cu atingere la nivelul ganglionilor cum ar fi sarcoidoza sau limfoamenele.
