Managementul riscurilor analgeziei epidurale la naştere
Autor: Dr.Enescu Liliana-medic spec. ATI
Obiectiv: Analgezia epidurală reprezintă cea mai folosită şi cea mai eficientă metodă de analgezie la naşterea vaginală.Ca orice manevră medicală, pe lângă efectele benefice pe care le are în cuparea durerii, dar şi în situaţia unor indicaţii obstetricale, tehnica presupune şi posibile complicaţii care trebuie cunoscute, prevenite şi eventual tratate. Pentru evaluarea raportului risc/beneficiu legat de această tehnică, am realizat un studiu retrospectiv al cazurilor de analgezie epidurală la naşterea vaginală, analizând efectele negative ale acesteia asupra mamei şi copilului.
Material şi metoda: 1390 paciente, candidate la naşterea pe cale vaginală au fost evaluate din punct de vedere al hipotensiunii,calităţii analgeziei, reacţiilor toxice sistemice, perforaţiei accidentale a durei mater, gradului de bloc motor, influenţării progresiunii naşterii, efectelor asupra fătului, altor efecte( retenţie urinară, durere de spate, prurit).
Rezultate: Folosind umplerea volemică cu 500 ml SF anterior tehnicii, 95% din paciente au fost stabile hemodinamic, in 5% din cazuri TA a scazut cu aprox. 30%, fiind corectata rapid prin administrare de vasoconstrictor.
La 3,5% din cazuri analgezia a fost inadecvata ( scor VAS>6), prin lipsa analgeziei, bloc senzitiv unilateral sau distributie inomogena a blocului.Prin repozitionarea cateterului sau suplimentarea analgeziei s-a obtinut ulterior analgezie optima (VAS=1-2) in 99,9% din cazuri (2 paciente au avut travaliu rapid si din lipsa de timp nu s-a repozitionat cateterul).
Reactiile sistemice toxice(cardio- si neurotoxicitate), cu o incidenta de 0,01% in literatura, nu au fost intalnite in lotul studiat.
In 0,64% din cazuri s-a perforat accidental dura mater, cu cefalee consecutiva, situatie rezolvata in 100% din cazuri prin blood-patch epidural. In 2 cazuri (0,14% cazuri) a fost necesara repetarea patch-ului (2XBPP) pentru cuparea definitiva a cefaleii postpunctie durala.
Blocul motor extins a fost intalnit in 2,3% din cazuri (32 paciente), cu distributie inegala pe ani ( frecventa redusa in timp), in stransa legatura cu experienta anestezistului si tipul substantelor folosite.
Din cele 1390 cazuri studiate, 12,6% s-au finalizat prin operatie cezariana, 87,2% au nascut pe cale vaginala fara incidente, iar in 0,2% cazuri s-a folosit vidextractorul. Exista diferente semnificative privind evolutia travaliului in cazul nasterilor spontane, comparativ cu cele declansate ( progresiune mai lenta a dilatatiei, rata mai mare de operatie cezariana, solicitarea precoce a analgeziei epidurale).
Efectele asupra fatului au fost evaluate prin monitorizarea BCF si a starii fatului la nastere ( varsta gestationala a cazurilor studiate=35-42 saptamani). S-a inregistrat o modificare tranzitorie a cordului fetal in 2,5% din cazuri ( BCF=90-110), fara afectarea starii fatului la nastere.
Alte efecte ale analgeziei epidurale, intalnite cu frecventa redusa: retentie urinara (0,73% cazuri) rezolvata prin cateterizare urinara, durere de spate ( 3,2% cazuri-durere la nivelul punctiei, remisa pana la externare, 40% cazuri- lombalgie difuza, intalnita si la nasterile fara analgezie epidurala), prurit (96% cazuri, dar nederanjant).
Concluzii:Complicatiile consecutive analgeziei epidurale la nastere se intalnesc cu o frecventa redusa si sunt controlabile.Ele sunt dependente de corectitudinea tehnicii, evaluarea corecta a fiecarui caz, colaborarea cu obstetricianul, substantele folosite si experienta anestezistului.
