Redactia Saptamana Medicala
Interviu cu Prof. Dr. Dan Lucaciu, preşedinte SOROT
Domnule Dr., aţi început ca medic de familie în Aleşd, acum vreo 35 de ani, pentru ca acum, aflat la apogeul carierei, să acumulaţi mai multe realizări strălucite în plan profesional. Sunteţi presedinte SOROT şi membru al celor mai importante societăţi de ortopedie din Europa şi America, conduceţi Clinica de Ortopedie-Traumatologie din Spi-talul Judetean, aveţi cursuri, ghiduri şi caiete de lucrări practice după care învaţă studenţii în facultate şi medicii rezidenţi. Apoi, activitatea dumneavoastră de cercetare medicală înseamnă peste 100 de articole ştiinţifice, numeroase şi importante monografii şi, nu în ultimul rând, în planul practicii propriuzise, aveţi o lungă serie de intervenţii chirurgicale în premieră în cadrul clinicii din Cluj şi poate şi pe plan naţional.
Ce credeţi că este cel mai important lucru din multele pe care le-aţi făcut până acum pentru medicina românească şi pentru pacienţii dumneavoastră? Ce tip de tratament chirurgical vă produce cea mai mare satisfacţie profesională ?
Cred că cea mai mare realizare se oglindeşte în colegii mai tineri care se află la începutul carierei şi care, sper să ducă mai departe şcoala de ortopedie clujeană. Bineînţeles, există şi un număr de pacienţi, cazuri mai deosebite, rezolvate cu succes, despre care îmi aduc aminte cu plăcere.
Care sunt mentorii pe care i-aţi avut de-a lungul carierei? Ce v-au învăţat, în ce măsură i-aţi depăşit?
Mentorii mei sunt Profesorul Oleg Medrea, Profesorul Dinu Antonescu şi Doctorul Voina. Aş fi mândru dacă m-aş ridica la nivelul lor.
Ca preşedinte SOROT, ce aveţi prioritar în programul de activităţi al societăţii pentru perioada următoare?
Acum, la sfârşitul mandatului de preşedinte SOROT, pot doar să le urez mult succes colegilor care urmează. Mi-am propus multe, am reuşit să fac mai puţine, dintr-un motiv sau altul, dar societatea îmi place să cred că este pe un drum ascendent.
Aveţi contacte şi colaborări cu societăţi medicale de profil din străinătate? Puteţi compara nivelul medicilor români cu cel al medicilor din ţările dezvoltate din punct de vedere medical?
Cu siguranţă, nivelul de pregătire al medicilor români este cel puţin comparabil cu cel al colegilor din ţările mai dezvoltate, lucru care s-a demonstrat în timp. Sunt foarte apreciaţi oriunde ajung să profeseze.
Cum apreciaţi nivelul de do-tare şi înzestrare al secţiilor de ortopedie din România, în contextul în care tehnologiile noi pun la dispoziţia medicinii de azi aparatură, instrumentar şi materiale mereu mai performante? Noi, în România, ţinem pasul cu acest progres tehnologic?
Nivelul dotării este foarte variat în clinicile din România, chiar dacă fac parte din acelaşi sistem. Dacă în unele locuri ne aflăm la nivel mondial, în altele dotarea lipseşte cu desăvârşire.
Având în vedere că reuşitele în specialitatea OT sunt uneori influenţate şi de colaborarea cu colegi din alte specialităţi medicale, aţi invitat la Congresul din 2-4 octombrie medici şi din alte specialităţi?
Binenteles. Munca în echipă este definitorie pentru orice specialitate, mai ales cele chirurgicale. Anestezişti, radiologi, balneologi vor fi prezenţi la congres.
Ce puteţi să ne spuneţi despre activitatea pe care o desfăşuraţi ca investigator principal în trialuri clinice randomizate? Ce teme sau proiecte aţi abordat mai nou şi cu ce rezultate?
Trialurile clinice randomizate reprezintă forma cea mai avansată şi corectă de cercetare în domeniul medicamentului şi nu numai. Este o muncă migăloasă, grea şi de durată. Studiile la care am luat parte eu şi echipa mea sunt numeroase şi cu teme foarte variate. Suntem implicaţi în aceste proiecte împreună cu multe alte centre de pe glob.
După câte ştim sunt 2 mari ramuri ale OT: Ortopedia, care se ocupă de tumori, deformări congenitale sau dobândite, infecţii cronice articulare şi osoase, uzura articulară şi respectiv Traumatologia, care se ocupa de fracturi, entorse şi luxaţii. Puteţi să faceţi o scurtă trecere în revistă, o sinteză asupra posibilităţilor de tratament pe care medicina actuală le oferă în fiecare din aceste grupe de patologii, prin prizma progreselor înregistrate în ultimele decenii?
Progresele în ortopedie şi traumatologie sunt imense şi se desfăşoară foarte repede. Marile firme producătoare de implanturi investesc foarte mult în cercetare si, cu mici excepţii, produsele noi sunt cu ceva mai bune decât cele vechi. Principiile se schimbă puţin, dar, spre exemplu, dacă acum 20-30 ani după o fractură de femur pacientul era spitalizat 2-3 luni, acum există tehnologia care permite mobilizarea a doua zi după operaţie şi spitalizarea poate fi scurtată la doar câteva zile. Endoprotezele moderne au o supravieţuire tot mai îndelungată, iar calitatea vieţii pacienţilor este tot mai ridicată.
Este suficient de dezvoltată în România infrastructura pe specialitatea Ortopedie Traumatologie (şi în primul rând, sunt suficienţi medici ortopezi)? Ce trebuie rezolvat în ambulatoriu şi ce e bine sa fie tratat în secţii cu paturi în regim continuu?
O întrebare grea; infrastructura în România nu este destul de bine dezvoltată şi sistemul e departe de ce ar trebui să fie. Centrele de recuperare sunt puţine şi greu accesibile pentru mulţi dintre pacienţi, fapt ce prelungeşte uneori perioada de spitalizare. De cele mai multe ori, la externare, pacientul trebuie să fie destul de independent pentru viaţa la domiciliu.
Consideraţi că stilul şi condiţiile de viaţă actuale produc în vreun fel « mutaţii » în ceea ce priveşte cazuistica, prevalenţa unor anume boli din sfera OT? Au disparut unele boli? S-au înmulţit altele?
În secolul vitezei, accidentele cresc exponenţial, atât la noi în ţară cât şi în toată lumea. În rest, puţine s-au schimbat de-a lungul timpului, doar adresabilitatea e mult mai mare.
Ce se poate face în plan profilactic şi pentru depistarea riscului de afecţiuni osoase ? Dacă se merge la 2 ani cu maşina la service (Inspecţia Tehnică Periodică) şi se constată că trebuie schimbate amortizoarele sau se completează lichidul de frână, de ce nu s-ar face aceleaşi teste şi la om? În urma căror teste să se recomande de exemplu infiltraţii în articulaţii pentru preîntâmpinarea artrozelor.
Într-adevăr, unele afecţiuni, mai ales neoplaziile diferitelor aparate şi sisteme, beneficiază de măsuri profilactice şi de depistare în stadii precoce, lucru mai puţin de valoare în ortopedie şi traumatologie. Odată depistată o boală, o artroză spre exemplu, există măsuri care să încetinească evoluţia dar stoparea acesteia nu este posibilă.
Suntem descoperiţi pe anumite afecţiuni ortopedice, la care se recomandă tratament în străinătate (lipsă medici, lipsă aparatură)?
Exista centre specializate pe unele afecţiuni, unde şi experienţa şi tehnologia este pe masură, lucru normal la nivel mondial. Faptul că unii oameni aleg să se trateze în alte ţări se numeşte libertate şi e bine că există.
Valentin B
Am cox si gonoartroza bilaterale.Au mai aparut si durerile de lombago.Am folosit oserie de injectii pelanga diferite tratamente naturiste.Toate cu slabe rezultate.Am peste 80ani si fara operatii
Oct. 1, 2018, 12:43 p.m.