La clinica noastră s-a prezentat un bărbat, D.P., în vârstă de 67 de ani, pensionar. A fumat mult în cea mai mare parte a vieţii sale de adult. În ultimii ani, ajungea să fumeze regulat un pachet pe zi, dar în prima sa tinereţe depăşea adeseori două pachete pe zi.
A început tratamentul la noi de aproximativ 9 luni, iar acum este de părere că „s-a născut a doua oară”, devenind o persoană cu totul nouă: un nefumător.
La început a fost neîncrezător că mai sunt încă şanse pentru ca un bărbat de vârsta lui să poată renunţa definitiv la fumat, acesta fiind pentru el un obicei cronic şi chiar o dependenţă.
Dar a ajuns curând să realizeze că, şi în aceste condiţii, modificările în starea sa de sănătate au fost notabile şi unele relativ rapide, atât cele observate direct de pacient cât şi cele demonstrate de mijloacele de investigaţie obiective.
Privind înapoi spre anii când a început să fumeze, pacientul nostru nu-şi mai amintea de ce a facut-o. Poate mai mult pentru că a vrut să încerce ceva nou, prin care părea că ar fi putut fi puţin diferit de ceilalţi. Mulţi oameni nici nu se gândesc când sau de ce s-au apucat de fumat. Doar o fac şi atât.
A considerat că, în timp, au intervenit în viaţa lui mai multe probleme serioase de sănătate. În ultimii 10 ani simţea constant palpitaţii şi creşterea ritmului bătăilor inimii atunci când făcea un efort, chiar şi de intensitate mică, la urcatul câtorva scări sau chiar la mersul pe teren plat.
În fiecare an, obişnuia să facă cel puţin două-trei episoade de răceli dificile, cu tuse persistentă, când iritativă, când cu expectoraţie, care durau minimum trei săptămâni şi îi scădeau forţele şi energia zilnică. Apetitul ajunsese să fie rebel, uneori se sătura prea repede, alteori nu îi era foame, simţea constant balonare şi adeseori avea senzaţie de greaţă.
Şi-a dat seama şi că, în ultimul timp, alimentele nu mai păreau să-l impresioneze cu aromele cu care era obişnuit, iar mirosul fie că dispărea uneori complet, fie că simţea diverse mirosuri neplăcute. La început dimineaţa, dar în ultimul timp mai mereu, simţea în gură un gust neplăcut de care nu putea scăpa cu tot periajul dentar pe care îl efectua de multe ori pe zi. Scaunul, la început „regulat ca un ceasornic”, şi-a modificat frecvenţa, pacientul nostru ajungând în ultimul timp dependent de laxative şi, nu rareori, făcea episoade de crampe abdominale. Între mese suferea frecvent de arsuri în zona stomacului, iar masa de seară era constant urmată de reflux acid al alimentelor.
De multe ori simţea nevoie să tuşească, fie ca o iritaţie, fie să-şi „dreagă vocea”, fie să expectoreze, mai ales în perioadele de răceli sezoniere. Un eveniment extrem de neplăcut erau durerile în muşchii gambelor, ca nişte crampe dureroase, care apăreau la mers, chiar şi pe stradă fără pantă, şi care îl sileau să se oprească din când în când.
Tensiunea arterială se menţinea de peste 5 ani la valori de peste 155/95 mm Hg. Electrocardiograme repetate au confirmat creşterea solicitării cardiocirculatorii. Oscilometria membrelor inferioare şi examenul Doppler au fost sugestive pentru tulburările de circulaţie periferică. Probele ventilatorii efectuate recent au arătat debutul unei disfuncţii ventilatorii mixte, de tip restrictiv-obstructiv. Explorările endoscopice au reliefat iritaţia mucoasei esofagiene şi gastrice şi modificări caracteristice de reflux.
În sânge apar constant valori crescute ale LDL-colesterolului şi lipidelor totale şi o uşoară scădere a indicilor eritrocitari.
Ambii copii ai pacientului, acum în vârstă de 38, respectiv 40 de ani, s-au născut cu greutatea şi statura sub valorile standard, au avut în anii copilăriei probleme repetate cu infecţii respiratorii şi cu tulburări de asimilare şi digestie, cel mai mic rămânând cu un astm bronşic corticodependent. Şi mama lor este fumătoare. În prezent ambii copii sunt şi ei fumători „de cursă lungă”, cu probleme de sănătate asociate.
