Medical BIO TERRA MED Centrul
Calciul este elementul mineral care are poate cele mai multe funcţii în organism. Unii îl consideră chiar cel mai important dintre toate. El este cel care intră în componenţa sistemului nostru osos, asigurând o bună funcţionare a metabolismului acestuia, de la formarea oaselor şi până la bătrâneţe când tulburările de fixare duc la osteoporoză şi la alte suferinţe, ca litiaza de organ.
Puţini ştiu că rolul calciului este mai important decât acela de element principal al osului; el este responsabil de formarea dinţilor la copii, dar şi de menţinerea activităţii cardiace, a contracţiilor musculare, a activităţilor neurologice, intervenind direct în transmiterea sinaptică. Tot calciul este element de bază al coagulării, dar intră şi în compoziţia cimentului intracelular şi influenţează permeabilitatea celulară. Este astfel evident faptul că asigurarea unui aport normal de calciu şi deci a unui nivel sanguin normal este esenţială pentru viaţă.
Absorbţia calciului se face la nivelul intestinului subţire, dar numai în proporţie de circa 1/5-1/3 din calciul ingerat, fiind nevoie de prezenţa vitaminei D, iar excreţia se face prin rinichi, fecale şi puţin prin transpiraţie.
Nevoia zilnică de calciu variază de la 800 mg la copii de 4-8 ani, 1300 mg pentru copii de 9-18 ani. Pentru vârste între 19 şi 50 de ani, inclusiv la femei însărcinate sau care alăptează, nevoile se situează în jurul dozei de 1000 mg; la vârste de peste 50 de ani trebuie un supliment de 0,5-1 g\zi pentru a atinge un aport total de 1,5 g/zi. Pentru absorbţia optimă se asociază cu vitamina D 800 U/zi.
Cele mai bune surse de calciu sunt lactatele, brânzeturile, peştele (somonul, sardinele), anumite legume (varza de Bruxelles, spanac, broccoli). Avem nevoie de o fixare corespunzătoare a calciului, deci de alimente care conţin vitamina D, cum ar fi carnea de vită, pui sau peşte, unt, gălbenuş de ou.
Un rol important îl au suplimentele alimentare care conţin calciu (care însă trebuie să fie şi uşor asimilabile, de exemplu carbonat de calciu) şi vitamina D, care sunt indicate ori de câte ori există discrepanţă între aportul alimentar şi nivelul de calciu din organism.
