Sursa: Laboratoarele Synevo
Potrivit Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), în ultimele două decenii s-a înregistrat o creștere constantă a ratei obezității în Statele Unite în rândul adulților de la 19,4% în 1997 la 24.5% în 2004, 26.6% în 2007, 33.8% în 2008, 35.7% în 2010. În perioada 2011-2014 prevalența obezității a fost de 36.5% la adulți și 17% la adolescenți.
De asemenea, un raport recent al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) arată că întreaga Europă va trebui să facă faţă epidemiei de obezitate, care va ajunge la cote alarmante în anul 2030. Astfel, conform statisticilor OMS prevalența mondială a obezității s-a triplat din 1975. În 2016 numărul total al adulților supraponderali a depășit cifra de 1,9 miliarde (incluzând aici peste 350 milioane de persoane obeze), iar aproximativ 10% dintre copii au fost considerați supraponderali sau obezi. Epidemia mondială de obezitate este cauzată în principal de factorii de mediu reprezentați de consumul excesiv de alimente și lipsa activității fizice. Obezitatea determină apariția bolilor cardiovasculare, a diabetului zaharat de tip 2 sau a unor forme de cancer (aproximativ 25 -30% din cazurile de cancer de sân, colon, endometru, rinichi și esofag).
În România, conform studiului epidemiologic național PREDATORR (Prevalenţa Diabetului, Prediabetului, Supraponderii, Obezităţii, Dislipidemiei, Hiperuricemiei şi Bolii Cronice de Rinichi) inițiat în 2013, se înregistrează o prevalența globală a obezității, supraponderalității, obezității abdominale și a sindromului metabolic de 31.9%, 34.7%, 73.9% și respectiv 38.5%.
Excesul de greutate și obezitatea se caracterizează printr-o acumulare anormală sau excesivă de grăsime care duce la afectarea stării de sănătate. OMS definește supraponderalitatea și obezitatea luând în considerare indicele de masa corporală (BMI):
supraponderalitatea: BMI ≥ 25 kg/m2
obezitatea: BMI ≥ 30 kg/m2.
La copii se ia în considerare vârsta pentru definirea supraponderabilității și obezității.
Patogenia obezității este în mod cert complexă, implicând multiple interacțiuni între factorii comportamentali, de mediu și genetici. Prevalența crescândă a obezității poate fi parțial atribuită consumului excesiv de alimente și stilului de viață relativ sedentar al timpurilor moderne, însă studii relativ recente au arătat că factorii genetici influențează semnificativ riscul de a deveni obezi. Astfel, se estimează că -30% - 40% din variația BMI poate fi atribuită geneticii iar 60-70% mediului. Studiile efectuate pe gemeni, folosite ca model pentru a evalua componenta genetică a obezității, au arătat o concordanță în ceea ce privește BMI de 70-90% pentru gemenii monozigoti si 35-45% pentru dizigoti.
Între nutriție și genomul uman există o relație bidirecțională cee ce a condus la definirea unor entități noi – nutrigenetica și nutrigenomica. Pe de o parte, nutrigenetica studiază modul în care profilul genetic individual influențează răspunsul organismului la diferiții nutrienți din dietă, iar pe de altă parte, nutrigenomica analizează efectele componentelor bioactive din alimente asupra expresiei genice.
Testele de nutrigenetică au drept scop stabilirea profilului genetic al unei persoane în vederea instituirii unei diete personalizate care să conducă la scăderea în greutate și să îmbunătățeascăă starea de sănătate.
Sursa: Laboratoarele Synevo
