Prof. Dr. Corin Badiu
Prof. Dr. Corin Badiu este doctor în științe medicale, medic primar endocrinolog, medic primar diabet, nutriție și boli metabolice, șef de secție la clinica universitară „Patologia tiroidiană de corelație” din Institutul National de Endocrinologie “C. I. Parhon”.
Un medic bun clinician trebuie să îmbine câteva aspecte. În primul rând să își construiască o statură de profesionist, să înțeleagă și să aplice principalele elemente de știință medicală, în ceea ce privește diagnosticul și tratamentul bolilor de care se ocupă specialitatea lui. Procesul acesta de câștigare și menținere a acestui statut de profesionist în profesia medicală este unul continuu. Un medic bun trebuie să știe să se documenteze, să-și folosească timpul pentru a parcurge ce e nou în domeniu, deja filtrat prin ghiduri. Ghidurile se reînnoiesc destul de frecvent, odată la 2-3 ani avem câte un ghid nou în fiecare specialitate, de fapt în fiecare subspecialitate, pe fiecare segment de patologie. Trebuie să cunoască deci foarte bine normele din profesie.
Un medic trebuie să aibă în portofoliul său niște abilități practice.
Ne referim la ce știe să facă el cu mâna lui, să fie independent. Ce a învățat să facă cu mâna lui este un bun câștigat care nu-i poate fi luat. Indiferent de societate, de sistem politic, de țară, el va fi stăpân al acelor cunoștințe. Dacă vorbim de endocrinologie, în afară de consultul clinic propriuzis, în zona de abilități ale medicului includem competențe precum ecografia, capacitatea de a face puncții în nodulii tiroidieni, care reprezintă o patologie foarte frecventă, apoi o mulțime de teste dinamice pe care trebuie să știe să le facă, pentru funcțiile axelor suprarenală, tiroidă, gonade. Acestea sunt abilități de ordin practic, care se învață. Nu există multe variante de a învăța. Se învață un pic din teorie, un pic din practică, punând mâna pe sondă, aplicând la pacient fiecare lucru care este scris în carte, bineînțeles sub supravegherea unui medic cu mai mare experiență, astfel încât să adauge de la o zi la alta noi abilități și competențe sau o mai bună însușire a unor lucruri practice. Nicio zi să nu treacă fără a face încă un pas în stăpânirea unor tehnici profesionale!
Un medic trebuie să știe că trăim într-o lume foarte mică.
Este o lume în care informația circulă foarte repede, atât informația despre performanța fiecăruia cât și informația despre disponibilitatea tehnicilor pentru pacienți. Trebuie să fim conștienți că pacienții sunt cetățeni europeni, care pot circula între diferite centre medicale, chiar și din țări diferite, care pot beneficia de diverse resurse de tratament. Medicii trebuie să știe care sunt căile legislative pentru a oferi pacienților lor nu numai cel mai bun tratament disponibil dar și calea pentru a ajunge la acesta. Dacă aceste ținte sunt îndeplinite, atunci acei doctori vor fi căutați de pacienți.
Este foarte importantă relația medic-pacient.
Un medic va fi cu atât mai asaltat de pacienți cu cât este mai renumit. Fiecare pacient, în momentul când vine la medic are o mare speranță. Pacientul își pune în mâinile medicului ce are mai de preț, sănătatea proprie. Răsplata acestei încrederi trebuie să fie timpul alocat de medic, timp care nu se măsoară cu clepsidra ci durează până ce medicul găsește răspuns la problema medicală. Nu se încheie o consultație până ce nu i se oferă pacientului o soluție, un fir la capătul căruia să fie vindecarea acestuia.
Cred că pacientul ar trebui să aibă o viziune de ansamblu a situației lui medicale, nu numai pe un segment ci pe întreaga desfășurare posibilă a bolii. Din cauza asta, un medic cu experiență poate să propună pacientului un set mai complex de investigații, apoi o strategie de tratament și care sunt pașii care trebuie parcurși. Cu cât medicul are informații mai ample, pacientul capătă siguranță și în felul acesta se construiește încrederea între el și pacient.
Munca în echipă este extrem de importantă.
Dacă avem performanță nu este numai pentru că știm să facem bine anumite lucruri ci și pentru că lucrăm într-o echipă și fiecare din această echipă știe să facă bine niște lucruri. Noi trebuie să îngrijim pacientul cât putem de bine și apoi să-l transferăm în condiții de siguranță pe zona următoare de îngrijire și să primim în continuare informații medicale despre ce se întâmplă cu pacientul până când am considerat că problema este pe deplin rezolvată. Asta se aplică mai ales la probleme complicate și cu prognostic rezervat. Dacă un pacient are o boală gravă, potențial incurabilă, nu cred că așteaptă de la medic să-l vindece și să plece deplin sănătos dar trebuie să ne dăm silința să-i atenuăm cât mai mult suferința și să-i dăm cea mai bună îngrijire. Aceasta nu se poate obține printr-o abordare singulară ci trebuie să considerăm pacientul la modul integrat. Pentru a realiza acest lucru, trebuie ca pe parcursul creșterii abilităților personale să ne dezvoltăm și grupul de lucru, echipa medicală cu care lucrăm, medici cu specialități și competențe complementare nouă, către care în anumite situații îndreptăm un pacient.
Este foarte important ca medicii tineri să înțeleagă că pot dezvolta performanțe dacă știu să lucreze în echipă. De cele mai multe ori un pacient, după un prim consult, poate să primească o recomandare de evaluare pe diferite segmente: gastroenterologic, neurologic, nefrologic, psihiatric. Către cine anume trebuie să se ducă pacientul, din ansamblul celor disponibili?
În sistemele de sănătate cu un grad rigid de referire a pacienților, bolnavul are o trimitere cu care se duce la un centru medical unde va fi văzut de medicul specialist care este liber la momentul respectiv. Din păcate, în acest sistem va apărea o deficiență de comunicare între medicul care face recomandarea și cel care face consultul următor, astfel încât informația nu poate fi integrată. Dar, dacă avem o rețea în care noi discutăm cu colegul medic despre acel caz și oferim pacientului soluții alternative, asta dă mai multă încredere pacientului în medicul și în grupul respectiv. Grupurile de acest tip se construiesc. Principiile de consolidare a lor este discuția liberă. Dacă am făcut o recomandare eronată, atunci trebuie să accept critica și să-mi schimb atitudinea iar dacă am făcut o recomandare corectă mă bucur să primesc un feedback pozitiv.
