Radu CRIȘAN-DABIJA, Spitalul Clinic de Pneumologie, Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa”, Iași
Rodica ROBU, Spitalul Județean de Urgență, Vaslui
Traian MIHĂESCU, Spitalul Clinic de Pneumologie, Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa”, Iași
Considerată, pe bună dreptate „cel mai bun izvor de sodiu”, sarea, în forma sa obișnuită sau înglobată în diferite rețete, a fost titrată pentru capacitățile sale curative încă din Antichitate. Pentru o perioadă, în timpul Imperiului Roman, sarea a fost folosită drept monedă de schimb, având o importanță mai mare decât a aurului. Astfel, soldații romani primeau retribuția și în bulgări de sare, de unde și termenul de „salarium”, termen păstrat până în zilele noastre. Dovezile curative ale sării sunt însă de necontestat, omul dezvoltandu-și, de-a lungul timpului, un simț empiric al beneficiilor expunerii la tratamentul cu sare. Nu puține sunt dovezile „probei terapeutice” în cadrul multiplelor afecțiuni tratate cu aerosoli salini, de-a lungul istoriei medicale a omului: curele cu aburi salini ale lui Hippocrate, rețetele doctorului Imhotep păstrate în papirusurile egiptene, satul de pescari francezi cruțați de ciuma bubonică din Europa secolului al XIV-lea și, nu în ultimul rând, observațiile doctorului Felicz Bockowsky asupra sănătății de invidiat a minerilor din minele de sare – medic polonez care a și denumit metoda terapeutică haloterapie[1].
În România, la Praid sau la Slănic Moldova, la Cacica sau la Ocna Mureș, adevărate orașe subterane din sare primesc anual sute de mii de vizitatori, care, sub indicație medicală sau din proprie inițiativă, confirmă teoria empiric descoperită precum că aerosolii salini sunt benefici pentru stimularea imunității locale la nivelul aparatului respirator, au efect bacteriostatic, efect mucolitic și antiinflamator, precum și un efect de hiposensibilizare locală – efect care poate explica beneficiile terapiei în astmul bronșic întâlnite la mulți bolnavi care au vizitat o salină, chiar și în timpul perioadelor de exacerbări.
Așadar, așteptările pe care le avem în urma ședințelor de haloterapie sunt:
- Creșterea eficienței expectorației,prin creșterea volumului de spută și de secreții din căile aeriene, ceea ce duce la îmbunătățirea actului respirator și la senzația de eliberare, de degajare pulmonară – creșterea productivității tusei.
- Obținerea în timp a efectului bacteriostatic,care se va constata prin reducerea episoadelor de infecții recurente ale aparatului respirator sau eliminarea completă a episoadelor sezoniere. Acesta este un beneficiu inestimabil pentru pacienții cu BPOC, cărora, un episod de infecție respiratorie acută le poate fi fatal.
Îmbunătățirea calității somnului,prin diminuarea edemului filierei aerodigestive superioare (văl palatin, baza limbii, pilierii lojei amigdaliene), regăsit adesea la sforăitorii cronici. De asemenea, la nivelul ostiilor sinusale din meatul mijlociu și superior, edemul inflamator se diminuează, ducând la repermeabilizarea acestora și la drenajul eficient al sinusurilor în fosele nazale.
[1]Halos, lb.greacă = sare. Halit = zăcământul de sare.
Oana
cele mai bune rezultate pentru terapiile saline sunt obtinute in curele de lunga durata, fiind util de mentionat ca aerosolii uscati de sare pot fi obtinuti si acasa cu dispozitivele medicale Salin, produse numai in Romania la Buzau (vezi <a href="http://www.aer-salin.ro/produse.html ">aer-salin.ro</a>)
Aug. 24, 2012, 8:06 p.m.