Tomografia în coerenţa optică (OCT) este deja parte consacrată a arsenalului modern de diagnostic în oftalmologie. Zilele când OCT –ul era folosit doar pentru a studia structurile posterioare ale ochiului însă au trecut.
Îl folosim în continuare pentru diagnosticarea şi urmărirea evoluţiei bolilor nervului optic şi ale fibrelor nervoase retiniene (ex. glaucom), maculei (în degenerescenţe maculare, găuri retiniene, retinopatie diabetică) şi ale celorlalte zone ale retinei (pentru evidenţierea edemului retinian, a neovascularizaţiei, etc).
Tehnicile chirurgicale oftalmologice au evoluat foarte mult, ceea ce a dus la necesitatea de a examina mult mai amănunţit şi mai dinamic şi structurile anterioare ale ochiului (cornee, camera anterioară, cristalin, unghiul iridocornean).
Echipamentul pentru OCT este uşor de folosit, nu este nociv pentru pacient, fie şi copil. Pacientul fixează o ţintă indicată de către examinator, nu există contact cu aparatul, imaginile sunt achiziţionate rapid şi cu o rezoluţie înaltă.
Când este util de a face un OCT de pol anterior?
La nivelul corneei se pot evidenţia boli ce subţiază corneea centrala sau paracentrală, periferică sau globală. Pahimetria (măsurarea grosimii corneei) este utilă şi în glaucom. Deasemenea se poate analiza poziţia inelelor intracorneene folosite în tratamentul miopiei, vizualiza inciziile făcute în cornee pentru operaţia de cataractă şi urmări flap-ul după Lasik, grefele lamelare sau totale.
Ceea ce este foarte important pentru medicii oftalmologi: un OCT poate examina segmentul anterior al ochiului prin corneea clară dar şi prin una cicatricială sau edematoasă. Este important să se faca un OCT pentru a afla de ce corneea nu este clară postoperator, după ce s-a extras o cataractă sau după un transplant de cornee.
În ceea ce priveşte operaţiile pentru cataractă, dacă până curând erau suficiente evaluări ca măsurarea adâncimii camerei anterioare a ochiului şi a stratului de celule endoteliale, odată cu dezvoltarea OCT-ului, indicaţiile chirurgicale sunt mult mai ţintite, mai „personalizate”, chirurgul oftalmolog poate să stabilească mai bine locul unde va fi amplasat cristalinul artificial astfel încât rezultatul operaţiei să fie cel mai bun.
Glaucomul este o boala oculară intens examinată prin intermediul OCT-ului. Se pot măsura nu numai discul optic, excavaţia şi raportul dintre cele două, grosimea fibrelor nervoase retiniene şi a maculei, dar se pot face şi măsurători precum: unghiul iridocornean (astfel încât putem evalua obiectiv riscul de închidere a unghiului), grosimea centrală a corneei , se poate examina rezultatul operaţiei pentru glaucom atunci când există probleme postoperator.
Aşadar subliniem importanţa examinării polului anterior al ochiului prin OCT, atunci când medicul oftalmolog consideră necesar. Este o tehnică performantă, neinvazivă şi poate ajuta la salvarea ochiului în suferinţă printr-un diagnostic de precizie.
