Boala coronariană ischemică (BCI) este o afecţiune coronariană caracterizată prin îngustarea lumenului vascular în urma formării plăcii de aterom. Aceasta induce diminuarea aportului de sânge oxigenat la nivelul teritoriului miocardic corespunzător. Consecinţa ischemiei miocardice este alterarea funcţiilor normale ale muşchiului cardiac.
Coronarografia reprezintă investigaţia invazivă, nechirurgicală, care aduce cele mai precise informaţii în legătură cu caracteristicile stenozelor coronariene, cu numărul vaselor afectate, şi este necesară pentru a stabili tratamentul optim ulterior: tratament medical exclusiv, tratament coronarian intervenţional (angioplastie coronariană, implantare de stent coronarian etc.) sau intervenţie chirurgicală de revascularizare miocardică. Pot fi evidenţiate de asemenea: variante anatomice, spasm coronarian, punţi musculare, fistule coronariene, disecţii, anomalii coronariene în cadrul unor boli inflamatorii sau al unor afecţiuni congenitale complexe etc. În cazul stenozelor subocluzive sau ocluzive este evaluată circulaţia colaterală inter sau intracoronariană. Aspectul angiografic al stenozei poate aduce informaţii calitative asupra leziunii stenozante: calcificare, tromboză etc.
Indicaţiile coronarografiei includ următoarele situaţii, cu diferite grade de prioritate sau cu caracter de urgenţă în anumite cazuri:
pacienţi cu BCI la care tratamentul medical nu mai este eficient şi se constată reapariţia sau agravarea crizelor anginoase;
pacienţi cu angină pectorală nou-apărută, angină pectorală instabilă, infarct miocardic acut sau angină postinfarct;
pacienţi cu BCI, fără dureri anginoase, dar cu modificări EKG;
pacienţi cu BCI cu simptomatologie sugestivă, dar cu EKG neconcludent;
evaluarea patului vascular coronarian după o procedură intervenţională sau după intervenţie de by-pass aortocoronarian;
pacienţi cu boli cardiace valvulare şi malformaţii cardiace congenitale la care sunt suspectate afecţiuni coronariene asociate etc.
Consecinţa efectuării coronarografiei este instituirea tratamentului optim. În funcţie de numărul stenozelor, numărul vaselor afectate, aspectul şi caracteristicile stenozelor puse în evidenţă, vârsta pacientului, afecţiuni asociate etc. poate fi aleasă varianta de tratament: medical, intervenţional sau chirurgical.
Dacă sunt evidenţiate leziuni care îndeplinesc criteriile unei proceduri coronariene intervenţionale (PCI), atunci sunt efectuate angioplastii coronariene, implantări de stenturi coronariene farmacologic-active sau convenţionale sau sunt utilizate alte tehnici intervenţionale (dispozitive rotaţionale şi/sau de extragere a materialului endocoronarian, administrarea intracoronariană a unei medicaţii adjuvante etc.). În funcţie de selectarea cazurilor, de consumabilele disponibile şi de experienţa echipei pot fi abordate şi leziuni complexe, multicoronariene. În general, riscul complicaţiilor majore este redus, sub 0,01%, şi, evident, depinde de complexitatea şi numărul leziunilor tratate, numărul vaselor afectate, de afecţiunile asociate etc.
