Prevalenţa urticariei colinergice este variabilă, însă este mai crescută la pacienţii diagnosticaţi cu urticarie cronică.
De asemenea, ea creşte la pacienţii cu atopie (rinită alergică, dermatită atopică, astm bronşic alergic). Există, de asemenea, raportate şi rare cazuri de urticarie cronică colinergică familială. Din punctul de vedere al prevalenţei legate de sex, se pare că este mai frecventă la persoanele de sex masculin.
Vârsta de debut a urticariei colinergice este cuprinsă între 20 şi 30 de ani, cu o medie la 16 ani. Odată debutată, ea persistă pentru câţiva ani la rând (durata medie de peristenţă este de 7,5 ani).
Leziunile de urticarie colinergică debutează în general la câteva minute după un exerciţiu fizic intens care conduce la transpiraţie, persistă pentru câteva zeci de minute până la una-două ore (în medie 80 minute), după care dispare. Exerciţiul fizic reprezintă cel mai important factor declanşator, însă orice altă condiţie ce poate conduce la apariţia transpiraţiei este incriminată în declanşarea afecţiunii (căldura, mâncăruri sau băuturi fierbinţi, alcool. sauna uscată sau umedă, băi fierbinţi, stress emoţional, hemodializă).
Clinic, ea se manifestă printr-o erupţie de papule urticariene, de dimensiuni mici (1-4 mm), precedate de o senzaţie de arsură şi prurit a zonelor interesate. Ca suprafaţă de distribuţie, leziunile pot interesa orice parte a corpului, cu excepţia palmelor şi plantelor. De asemenea, rareori sunt interesate zonele axilare. La unii pacienţi leziunile pot fi însoţite chiar şi de semne generale, precum wheezing, crampe abdominale, hipersalivaţie, scaune apoase, dureri de cap. Dermografismul colinergic este caracterizat de apariţia papulelor urticariene pe o linie de frecare a suprafeţei cutanate udate de transpiraţie, la pacienţii diagnosticaţi cu urticarie colinergică. De cele mai multe ori, un exerciţiu fizic intens poate exacerba leziunile şi, de asemenea, poate conduce la apariţia unor leziuni noi pe suprafeţe iniţial neafectate.
Diagnosticul de confirmare cel mai adesea se face prin provocarea urticariei în urma unui exerciţiu fizic care conduce la transpiraţie (alergarea pe bandă). De asemenea, injectarea intradermică cu 0,05 ml de soluţie carbachol 0,002% sau 0,05 ml de methacolina soluţie 0,02% duce la apariţia papulelor caracteristice urticariei colinergice în peste 51% pacienţi.
Diagnosticul diferenţial se face cu alte forme de urticarie fizică (urticaria aquagenica, solara, la presiune), urticaria acută, urticaria vasculitis.
Tratamentul
De cele mai multe ori, leziunile şi pruritul dispar de la sine sau după o răcorire a corpului. Dieta este importantă, prin renunţarea la băuturi sau mâncăruri fierbinţi, renunţarea la condimente sau alcool.
Tratamentul medicamentos se face în general prin anti-H1. Dintre antihistaminice, Cetirizina este folosită cu cel mai mare succes în tratamentul urticariei colinergice, datorită efectului său combinat antihistaminic şi antimuscarinic (în doză de 5-10 mg/zi). De asemenea, loratadina (10 mg/zi) şi sau desloratadina (5 mg /zi) sunt folosite în tratamentul urticariei colinergice.
Alte medicamente citate în tratament mai sunt Danazolul (prin creşterea nivelului de alpha 1 antitripsină), betablocantele (propranolol) şi Ketotifenul (mai ales dacă urticaria colinergică se însoţeşte şi de altă formă de urticarie fizică). Este de reţinut faptul că acidul acetilsalicilic (frecvent administrat în prevenirea febrei musculare) poate agrava leziunile de urticarie colinergică!
Obiectivele tratamentului medicamentos sunt dispariţia leziunilor şi a pruritului, precum şi diminuarea recidivelor. Se mai citează şi administrarea iv de IG E sau tratamentul combinat între diferite clase medicamentoase (cetirizina+propranolol+montelukast).
Prevenţia se face prin educarea pacientului diagnosticat cu urticarie colinergică de a evita factorii precipitanţi menţionaţi mai sus!
