Secreţia vaginului normal este formată din celule vaginale şi cervicale exfoliate, secreţii vulvare ale glandelor, transsudat de la nivelul vaginului, mucus cervical, fluide de la nivelul trompelor şi al endometrului, precum şi din microorganisme şi produşii lor de metabolism. Secreţia vaginului este influenţată de nivelurile variabile ale hormonilor, estrogenul şi progesteronul, pe parcursul ciclului menstrual, dar şi de absenţa acestora, fenomen ce apare în menopauză.
Flora vaginală normală este predominant aerobă, alcătuită din specii diferite de bacterii, cea mai importantă fiind lactobacilul. Supravieţuirea bacteriei este determinată de PH-ul vaginal şi de disponibilitatea glucozei pentru metabolismul ei. PH-ul vaginului normal este mai mic de 4,5, fiind menţinut la această valoare de acidul lactic. Bacteriile anaerobe se găsesc în proporţie de sub 1 % în flora vaginală normală.
Vaginoza bacteriană
Reprezintă o modificare a florei bacteriene vaginale normale cu pierderea lactobacililor şi creşterea în exces a bacteriilor predominant anaerobe. Lactobacilii sunt, de obicei, absenţi. Alcalinizarea repetată a vaginului, rezultat al contactelor sexuale frecvente şi al folosirii duşurilor intravaginale, are un rol important. Femeile cu vaginoză bacteriană au un risc crescut pentru boala inflamatorie pelvină, iar gravidele au un risc crescut pentru ruperea prematură a membranelor şi naştere prematură. Secreţiile vaginale sunt de culoare cenuşie, iar mirosul este specific, de peşte alterat. Tratamentul este cu antibiotic cu acţiune specifică asupra germenilor anaerobi, administrat intravaginal, sub formă de ovule. Tratarea partenerului sexual masculin nu este recomandată.
Vaginita tricomoniazică
Aceasta este determinată de trichomonas vaginalis, parazit care se transmite pe cale sexuală. Secreţia este purulentă, cu miros fetid, şi este însoţită de prurit. Tratamentul dureaza timp de 7 zile. Tratarea partenerului este obligatorie.
Candidoza vulvovaginală
Candida albicans este responsabilă de 85-90% dintre infecţiile fungice intravaginale. Lactobacilii împiedică dezvoltarea în exces a fungilor, iar administrarea de antibiotice modifică flora vaginală normală, determinând scăderea concentraţiei de lactobacili. Sarcina, diabetul determină scăderea imunităţii, determinând o creştere a incidenţei candidozei. Secreţia este albă, aderentă, pacienta prezentând şi prurit, senzaţie de arsură, dispareunie. Tratamentul constă în aplicare topică de imidazoli.
Vaginita atrofică. Hormonii estrogeni au un rol important în menţinerea echilibrului vaginal normal. Femeile la menopauză pot dezvolta vaginită inflamatorie cu dispareunie şi sângerare secundar atrofiei epiteliului vaginal. Tratamentul constă în administrarea de estrogeni intravaginal, sub forma de ovul sau cremă.
Cervicita
Inflamaţia cervixului cauzată de unele microorganisme: gonococ, chlamydia, mycoplasma, ureaplasma, determină modificări ale secreţiei vaginale. Tratamentul este cu antibiotic pe cale orală. Tratamentul partenerului este obligatoriu. În oricare dintre infecţiile vulvovaginale este bine să fie luate următoarele măsuri: evitarea contactului sexual până când are loc vindecarea procesului infecţios (eventual se poate folosi prezervativul), tratarea partenerului, evitarea lenjeriei sintetice, verificarea eficacităţii tratamentului prin teste paraclinice.
