Durerea este, după astenie, cel mai frecvent simptom întâlnit la pacienţii cu cancere avansate. 70-90% dintre pacienţii cu cancere avansate prezintă durere necesitând tratament opioid. Dintre toate simptomele, durerea şi, în mod special, cea severă este poate cel mai frecvent asociată cu cancerul şi generează cea mai mare suferinţă pentru pacienţi şi familiile lor. De aceea, managementul durerii cronice neoplazice are o importanţă majoră în ameliorarea calităţii vieţii pacienţilor cu cancer.
Aplicarea în practică a principiilor de tratament descrise de scara OMS permite un control al durerii la mai mult de 90% dintre pacienţi. Deşi este introdusă încă din 1980, simplă şi uşor de aplicat, scara OMS a cunoscut în România două obstacole majore în aplicare: legislaţia opioidă, extrem de restrictivă până de curând şi, legat intim de aceasta, importante deficite educaţionale privind terapia durerii. Din fericire, de aproximativ 5 ani a intrat în vigoare noua legislaţie opioidă, care permite un tratament modern al durerii. De la acel moment, a început un efort educaţional important pentru a schimba percepţia medicilor asupra tratamentului cu opioide, alterată de peste 30 ani de restricţii, care au dus la opioidofobie. Spre exemplu, de cursurile privind utilizarea si prescrierea opioidelor au beneficiat până acum peste 3500 de medici de diferite specialităţi, potrivit dr. Daniela Moşoiu, preşedintele Asociaţiei Naţionale de Îngrijire Paliativă. Dar mai sunt multe lucruri de făcut şi progresele vor fi lente, deoarece e nevoie atât de educaţie cât şi, mai ales, de schimbarea unei mentalităţi, ceea ce necesită timp.
Un pas înainte a fost deja făcut în 2008, când Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a adoptat ghidul de tratament al durerii cronice din cancer. Acesta conţine principiile generale de tratament, bazate pe scara de analgezie OMS.
Tratamentul antialgic trebuie să înceapă cu medicamentele de pe treapta scării analgezice OMS corespunzătoare severităţii durerii. Medicaţia analgezică pentru o durere continuă trebuie prescrisă regulat şi profilactic, nu „la nevoie”.
Pacienţii cu durere uşoară trebuie trataţi cu analgezice neopioide - antiinflamatoare nesteriodiene sau paracetamol.
Pacienţii cu durere uşoară până la moderată trebuie trataţi cu un opioid slab (codeină, dihidrocodeină sau tramadol), la care se poate adăuga, în majoritatea cazurilor un antialgic (paracetamol sau un antiinflamator nesteriodian).
Pacienţii cu durere moderată până la severă trebuie trataţi cu un opioid puternic. În România sunt disponibile din această clasă morfina, oxycodona, metadona şi fentanylul.
Continuare în numărul viitor.
