Redactia Saptamana Medicala
Microbiota intestinală joacă un rol important în funcționarea normală a sistemului imunitar. Interacțiunea dintre microbiotă și sistemul imunitar poate apărea atât direct în intestin, cât și în alte părți ale corpului.
Rolurile microbiotei
Printre rolurile pe care le îndeplinește microbiota intestinală, se regăsește în primul rând protecția împotriva agenților patogeni, acest lucru producându-se prin diferite mecanisme. Susținerea sintezei de imunoglobulina A reprezintă mecanismul principal prin care microbiota are acțiune de echilibrare a imunității.
Microbiota are de asemenea un rol important în echilibrarea proceselor inflamatorii la nivel intestinal și a activității celulelor NK (natural killer). Celulele NK sunt efectori ai imunității înnăscute. Sunt limfocite citotoxice care acționează rapid împotriva celulelor infectate viral și a celor tumorale, având capacitatea de a recunoaște celulele anormale fără să fie nevoie de o activare prealabilă pentru eliminarea celor care și-au pierdut calitatea de „self“.
Microbiota contribuie la menținerea funcției de barieră a intestinului prin favorizarea sintezei proteinelor care compun joncțiunile de la nivelul mucoasei, deci microbiota are un rol important în reglarea permeabilității intestinale.
Este evident că microbiota intestinală are o legătură constantă cu sistemul imunitar și, dacă apare un stimul care perturbă echilibrul care guvernează această relație, pot lua naștere o serie de tulburări care conduc la afectarea peretelui gastro-intestinal.
Printre afecțiunile în care este implicat dezechilibrul florei intestinale se numără: boala Crohn, colita ulcerativă, sindromul de intestin permeabil, afecțiunile alergice, boli autoimune (poliartrita reumatoidă, psoriazis, diabet zaharat de tip 1 etc.)
Microbiota, nutriția și stilul de viață
Probioticele sunt microorganisme vii care, administrate în cantități adecvate, oferă beneficii considerabile gazdei. Atât bacteriile, cât și drojdiile sunt potențial probiotice. Principalele probiotice includ Lactobacilli și Bifidobacteriile. Cea mai utilizată drojdie este Saccharomyces boulardii. Doar dacă supraviețuiesc mediului acidului gastric și a bilei, probioticele pot avea efecte la nivelul intestinului și, prin urmare, și asupra sistemului imunitar.
Prebioticele sunt substanțe prezente în alimente, care nu sunt absorbite de organism dar care sunt folosite de flora intestinală. Prebioticele sunt în marea majoritate carbohidrați, în special oligozaharide. Beneficiile prebioticelor sunt mediate de capacitatea de a modifica microbiota intestinală și, mai ales, de a modifica selectiv tulpinile specifice, stimulând astfel creșterea speciilor benefice care există deja în intestin.
Factori care influențează microbiota
Compoziția microbiotei intestinale poate fi foarte instabilă, deoarece este susceptibilă la diverși factori, în primul rând alimentația, care reprezintă elementul care influențează cel mai mult microbiota intestinală.
Din punct de vedere alimentar, galactoligozaharidele (GOS) și derivații de inulină (FOS) sunt compușii principali cu acțiune prebiotică. GOS sunt polizaharide nedigerabile derivate din lactoză, care se găsesc în mod natural în laptele uman. Aceste prebiotice au un efect benefic în tractul gastro-intestinal prin stimularea creșterii unor membri specifici microbiotei intestinale (cum ar fi bifidobacteriile). Inulina, un fruct polizaharidic prezent în mod natural în diverse alimente vegetale, cum ar fi ceapa, sparanghelul, grâul, anghinare etc., a demonstrat capacitatea sa de a stimula creșterea bacteriilor bune (cum ar fi bifidobacteriile) din colon și de a crește producția de SCFA (short chain fatty acids sau acizi grași cu lanț scurt) care au efecte pozitive asupra sistemului imunitar.
Asemenea, compușii fenolici alimentari neabsorbiți și metaboliții lor, exercită o activitate antimicrobiană sau bacteriostatică. De fapt, acești metaboliți inhibă selectiv creșterea agenților patogeni și stimulează creșterea bacteriilor comensale, așa cum se întâmplă pentru unele probiotice recunoscute, influențând astfel compoziția microbiotei. Compușii fenolici ai ceaiului sunt eficienți în inhibarea creșterii Bacteroides spp., Clostridium spp. (perfringens C. și C. dificil), E. Coli și Salmonella typhimurium. Printre fenoli, antocianinele, polifenolii prezenți în fructele de pădure, sunt eficiente în inhibarea creșterii Staphylococcus pathogeni spp., Salmonella spp., Helicobacter pylori și Bacillus cereus, în timp ce catechinele de ceai sunt capabile să modifice conținutul de mucină al ileonului, substanță implicată în modularea aderenței și colonizării bacteriene.
- Methé B.A., Nelson K.E., Pop M., Creasy H.H., Giglio M.G., Huttenhower C. et al. (2012), Human Microbiome Project Consortium, A framework for human microbiome research, Nature, 486:215-21.
- Ley R.E., Peterson D.A., Gordon J.I. (2006), Ecological and evolutionary forces shaping microbial diversity în the human intestine, Cell, 124(4):837- 848.
- Aroniadis O.C., Brandt L.J. (2014), Intestianal microbiota and the efficacy of fecal microbiota transplantation în gastrointestinal disease, Gastroenterol Hepatol (NY), 10(4):230-7.
- Britti M.S., Roselli M., Finamore A., Merendino N., Mengheri E. (2006), Regulation of immune response at intestinal and peripheral sites by probiotics, Section Cellular and Molecular Biology, 61/6: 735-740.
- Cani P.D., Delzenne N.M. (2007), Gut microflora as a target for energy and metabolic homeostasis,
Curr Opin Clin Nutr Metab Care, 10:729- 734. - Il microbiota umano: funzioni biologiche e interrelazioni con lo stile di vita e alimentare. S. Pacelli, E. Torti, N. Merendino. La Rivista di Scienza dell’Alimentazione, numero 1, gennaio-aprile 2016, ANNO 45.
- Yatsunenko T., Rey F.E., Manary M.J., Trehan I., Dominguez-Bello M.G., Contreras M. et al. (2012), Human gut microbiome viewed across age and geography, Nature, 486:222-7.
