Conf. Univ. Dr. Paul J. Porr
Microbiota joacă un rol şi în carcinogeneza digestivă. Are posibilitatea de generare de substanţe cancerigene, cum sunt nitrozaminele, mai ales în stomacul hipo- sau anacid. Are şi efect cancerigen indirect, consecutiv unor excese sau deficite nutriţionale. În patogeneza cancerului colo-rectal are un rol scăderea acizilor graşi cu lanţ scurt, determinată tot de microbiotă. Aceasta se implică chiar şi în patogeneza cancerului hepatic, via circulaţiei enterohepatice.â
În afara acestor afecţiuni digestive, microbiota are o serie de implicaţii extradigestive.
Există o serie de boli metabolice, în patogeneza cărora microbiota are implicaţii certe. În obezitate s-a observat corelarea acesteia cu anumite modificări de microbiotă „de stil vestic” consecutive unei „diete de stil vestic”, cu preponderenţa de fast-food. Astfel, s-a descris creşterea de Firmicutes şi scăderea de Bacteroides, raportul cărora se normalizează din nou după slăbire. Un rol important îl are sinteza de acizi graşi cu lanţ scurt şi acizi biliari care modulează metabolismul gazdei. Obezitatea se caracterizează şi printr-un grad mic de inflamaţie prin TNFα, IL-18 şi IL-1β, la care contribuie şi microbiota intestinală, poate chiar o iniţiază. Problema se pune însă şi invers, adică influenţarea microbiotei prin obezitate. S-au efectuat în acest sens câteva experimente interesante pe şoareci: transplantul de materii fecale de la şoareci obezi pe şoareci slabi a determinat apariţia obezităţii şi la aceştia şi invers, transplantul de materii fecale de la şoareci slabi la şoareci graşi a determinat pierderea în greutate la aceştia.
Şi diabetul zaharat de tip 2 se caracterizează printr-o disbioză caracteristică, cu scăderea Faecalibacterium prausnitzi şi a Firmicutes. S-a descris de asemenea o corelaţie indirectă între rezistenţa la insulină şi microbiota producătoare de butirat. Există cîteva studii, nu foarte convingătoare însă care susţin chiar efect de profilaxie a diabetului zaharat de tip 2 prin administrare de probiotice (Lactobacillus acidophilus).
Altă afecţiune, în care este implicată microbiota, este ateroscleroza. Aceasta se corelează cu nivele crescute de Collinsella şi scăzute de Eubacterium şi Roseburia. S-a observat, de asemenea că, metabolismul microbian al colinei din dietă în betaină şi trimetilamină se corelează direct cu evenimente cardio-vasculare care sunt consecinţe directe ale aterosclerozei.
O serie de afecţiuni hepatice au, de asemena, corelaţii cu o anumită microbiotă. În ficatul gras nonalcoolic creşterea Enterobacteriacae şi creşterea permeabilităţii intestinale sunt incriminate în patogeneza acestei afecţiuni, dar şi în afecţiuni hepatice autoimune (hepatita autoimună, colangita sclerozantă primară, ciroza biliară primitivă) o microbiotă distinctă este triggerul pentru răspunsul imun anormal sau inadecvat.
Şi în alte afecţiuni autoimune disbioza este implicată, probabil prin mecanism asemănător. Astfel în artrita reumatoidă s-a observat că, administrarea de probiotic (Lactobacillus rhamnosus GG) în formă uşoară a bolii a redus activitatea bolii în 70% din cazuri, faţă de 30% la martori. În boli autoimune neurologice precum scleroza multiplă sau neuromielita optică există de asemenea încercări terapeutice cu administrarea de probiotic sau antibiotic, respectiv dietă bogată în fibre, pentru a influenţa favorabil microbiota. În scleroza multiplă activă microbiota este mai puţin diversificată, decât în forma de remisie sau la sănătoşi.
În alergii s-a trecut de la teoria igienii la teoria microbiomului. Pornind de la prezenţa unei disbioze la sugarii alergici s-a observat că, o microbiotă diversificată poate combate alergiile. Studiul MIPS arată o reducere cu 50% a instalării dermatitei atopice la nou-născut după tratament cu prebiotice.
În osteoporoză s-a putut corela densitatea osoasă semnificativ scăzută - factor de risc important pentru osteoporoză, cu o suprapopulare bacteriană intestinală. De asemenea, s-a observat un efect benefic al probioticelor.
În boala Alzheimer s-a observat că, o anumită disbioză duce la eliberare de cantităţi mari de amiloid şi lipozaharide, cu rol în sinteza unor citokine proinflamatoare. Acestea au rol în patogeneza bolii, caracterizată prin depozitare de fibrile şi amiloid-β. Prin dirijarea corespunzătoare a dietei şi administrare de pre- şi probiotice, se ajunge la contracararea disbiozei cu scăderea producţiei de amiloid.
Şi o serie de afecţiuni psihice – anxietate, depresie, anorexie nervoasă, sunt influenţate de o microbiotă cu diversitate bacteriană scăzută prin axa microbiom –intestin-creier. Chiar şi schizofrenia s-a asociat cu anumite disbioze.
În concluzie se poate afirma că microbiota are implicaţii multiple, chiar în boli care aparent nu au legătură cu flora intestinală. Astfel se adevereşte ce a spus Hippocrate în urmă cu două milenii: ”Toate bolile încep în intestin”. Aceste efecte patologice apar din cauza unor disbioze, frecvent de origine iatrogenă. Din păcate există şi azi medici care prescriu antibiotic în viroze respiratorii, nemaivorbind de autotratamente în acest sens ale pacienţilor, preferabil bineînţeles cu antibiotice de ultimă generaţie! Refacerea stării de eubioză în aceste cazuri este esenţială prin tratament cel puţin adjuvant cu pre-, pro-, sin- sau simbiotic. Transplantul de fecale a ajuns să fie efectuat deja în diferite afecţiuni (intestin iritabil, boli inflamatoare intestinale).
Deoacamdată pare science-fiction să vorbim despre bănci cu materii fecale procesate şi îngheţate, asemănător băncilor de organe pentru transplant, cu fecale procesate specific pentru fiecare categorie de boală, în funcţie de disbioza specifică acesteia, dar această ficţiune ar putea deveni realitate mai repede decât credem.
Oricum, prin cercetările efectuate pe microbiotă s-a deschis o nouă frontieră a medicinii.
