15
None

Piciorul diabetic - cum îl recunoaştem şi cum îl tratăm corect?

     Diabetul zaharat este o boală cronică, fiind cauzată atât de factori ereditari cât şi de factori de mediu, şi reprezintă un grup de tulburări metabolice caracterizate prin hiperglicemie rezultată din defecte ale secreţiei de insulină, ale acţiunii insulinei sau ale ambelor.

     Printre complicaţiile cronice serioase şi costisitoare ale diabetului, cum ar fi boala cardiacă, insuficienţa renală şi orbirea, complicaţiile de la nivelul piciorului au cea mai mare pondere.

     Piciorul diabetic reprezintă infecţia, ulceraţia şi/sau distrucţia ţesuturilor profunde, asociată cu anomalii neurologice şi cu boala vasculară periferică în diferite grade la nivelul membrelor inferioare. Ulcerul şi amputaţia reprezintă rezultatul advers major al problemelor piciorului diabetic: 40-70% dintre amputaţiile membrelor inferioare au drept cauză diabetul, iar 85% dintre amputaţiile membrelor inferioare la pacienţii cu diabet sunt precedate de ulcer al piciorului.

     Când discutăm despre factorii de risc ai piciorului diabetic este important să diferenţiem între factorii legaţi de neuropatia periferică şi boala vasculară periferică, cei legaţi de dezvoltarea ulcerului piciorului şi cei legaţi de amputaţie.

     Leziunile piciorului diabetic rezultă din combinaţia a doi sau mai mulţi factori de risc, care acţionează concomitent. În neuropatia diabetică toate fibrele (senzoriale, motorii şi autonome) sunt afectate.

  • Neuropatia senzitivă se asociază cu pierderea simţului dureros, termic, proprioceptiv şi cel la presiune. Astfel, traumele sunt percepute mai puţin sau chiar deloc, ceea ce poate duce la ulcer. În unele cazuri, pacientul resimte durere cu caracter de arsură sau intepatură, parestezii, senzaţie de cald sau rece, hiperestezie, toate cu exacerbare nocturnă şi evoluţie centripetă.
  • Neuropatia motorie produce atrofia musculaturii intrinseci a piciorului, ducând la deformarea în flexie a degetelor şi la modificarea mersului. Deformările duc la apariţia unor arii de presiune crescute, ca de exemplu la nivelul capului metetarsienelor sau degetelor.
  • Neuropatia autonomă produce scăderea sau absenţa sudoraţiei, care are ca rezultat tegumente uscate, cu fisuri sau crăpături. În plus, fluxul sanguin în şunturile arterio-venoase este crescut, piciorul devenind cald, uneori edemaţiat, cu venele dorsale destinse. De aceea, un picior cald însă fără sensibilitate este foarte probabil un picior „la mare risc”. Din această cauză, neuropatia nu poate fi diagnosticată doar prin anamneză, examenul neurologic amănunţit al piciorului fiind obligatoriu.

     Boala vasculară periferica(BVP) producând insuficienţă arterială, este cel mai important factor legat de rezultatul final al ulcerului piciorului diabetic . La pacienţii diabetici, ateroscleroza şi scleroza mediei sunt cele mai comune boli arteriale. Ateroscleroza determină ischemie prin îngustare şi blocaj, Scleroza mediei (scleroza Moenckeberg) reprezintă calcificarea tunicii medii arteriale, determinând un conduct rigid fără îngustarea lumenului. De aceea, nu produce ischemie, însă acest tub rigid interferează indirect cu măsurarea presiunii arteriale. În final, microangiopatia nu poate fi acceptată drept cauza primară a ulceraţiei. BVP poate fi recunoscută adesea prin examinare clinică simplă: culoarea şi temperatura tegumentelor, palparea pulsului arterelor pedioase, măsurarea tensiunii la nivelul gleznei. Probabilitatea vindecării unui ulcer la nivelul piciorului poate fi evaluată prin teste vasculare noninvazive (ecografie Doppler, indice gleznă –braţ).Valorile TA măsurate la nivelul gleznei sau degetelor pot fi fals crescute din cauza unei scleroze a mediei. Durerea de repaus cauzată de ischemie poate fi absentă la pacienţii diabetici, probabil prin neuropatie periferică. Tratamentul conservator al BVP implică un program de mers (dacă nu există ulcer sau cangrenă), purtarea încălţămintei adecvate,  abandonarea fumatului şi tratamentul agresiv al hipertensiunii arteriale şi a dislipidemiei. Tratamentul chirurgical al BVP constă în proceduri de revascularizare (by-pass, trombarterectomie sau angioplastia transluminală percutană) sau amputaţie (cangrenă, infecţia şi ulcerul care nu se vindecă).

     Ulcerul piciorului este determinat de numeroşi factori. Sexul masculin este asociat cu riscul crescut de ulcer. Există un acord general că factorul de risc cel mai important pentru dezvoltarea ulcerului piciorului este prezenţa neuropatiei periferice senzoriale şi motorii, prevalenţa estimată a neuropatiei variind între 30% şi 70%.

     Factorii care determină apariţia ulcerului piciorului sunt:      

  • Ulcer/amputaţie anterioară
  • Neuropatie senzorială/motorie
  • Trauma: încălţăminte nepotrivită, umblatul desculţ, căderi/accidente, obiecte în încălţăminte
  • Factori biomecanici: mobilitate articulară redusă, proeminenţe osoase, deformarea piciorului/osteoartropatia, bătăturile (hiperkeratoza)
  • BVP
  • Statusul socioeconomic: nivel de trai scăzut, acces redus la îngrijirea medicală, lipsa complianţei/neglijenţă, educaţie scăzută 

CUM PREVENIM PROBLEMELE PICIORULUI?

1. Inspectarea şi examinarea regulată a picioarelor şi încălţămintei: toţi pacienţii cu diabet trebuie să fie examinaţi cel puţin o dată pe an pentru problemele potenţiale ale piciorului, iar acei pacienţi cu factori de risc demonstraţi trebuie să fie examinaţi mai des.

2. Identificarea piciorului ”la risc” realizată prin anamneză şi examen clinic.

3. Educaţia pacientului şi a familiei:

  • inspectarea zilnică a picioarelor, inclusiv interdigital;
  • dacă pacientul nu poate să-şi inspecteze picioarele (tulburări de vedere), altcineva trebuie să o facă în locul lui;
  • picioarele trebuie spălate regulat, cu uscare atentă, mai ales interdigital;
  • temperatura apei trebuie să fie întotdeauna sub 37 grade;
  • evitarea mersului desculţ înăuntru sau în afara casei sau purtarea încălţămintei fără ciorapi;
  • nu se vor folosi agenţi chimici sau plasturi pentru îndepărtarea bătăturilor, acestea vor fi îndepărtate de un cadru medical;
  • încălţămintea trebuie inspectată şi palpată în interior;
  • dacă pacientul are acuitatea vizuală scazută, acesta nu trebuie să-şi trateze singur picioarele(de ex. unghiile);
  • pe pielea uscată trebuie aplicate creme hidratante;
  • şosetele trebuie schimbate zilnic, trebuie să fie din bumbac pentru a absorbi transpiraţia, trebuie să fie fără cusătură sau să fie purtate pe dos;
  • unghiile trebuie tăiate drept;
  • picioarele trebuie examinate regulat de un specialist;
  • pacientul trebuie să informeze specialistul dacă i-a apărut vreo leziune la nivelul picioarelor;

4. Purtarea încălţămintei potrivite: pantoful nu trebuie să fie prea strâmt sau prea larg, încălţămintea trebuie probată în picioare, de preferat la sfârşitul zilei.

5. Tratamentul patologiei nonulcerative: tratarea calusului excesiv ( bătături), a patologiei unghiilor (onicomicoze, unghii încarnate) şi tegumentului (infecţii fungice şi microbiene), purtarea ortezelor de către pacienţii care au deformări ale picioarelor.

Comentarii


Pentru a putea preveni atacurile de securitate de tip spam, avem nevoie să stocăm datele pe care le-ați introdus și ip-ul dumneavoastră în baza de date. Aceste date nu vor fi folosite în alte scopuri decat prevenirea atacurilor. Sunteți de acord să stocăm aceste date ?
Notă : Comentariile pot fi adăugate doar în cazul în care v-ați dat acordul pentru stocarea datelor

Introduceti textul din imagine
captcha