58
None

Sindromul de tunel carpian: cauze, prevenire (2)

     Sindromul de tunel carpian apare mai frecvent în cazul utilizatorilor de calculator, care menţin mâna într-o anumită poziţie, dar afecţiunea are, de fapt, o gamă foarte largă de cauze - adesea, patologii sistemice, care ajung să afecteze şi funcţionalitatea nervului median, prin creşterea presiunii din interiorul tunelului carpian. Această presiune crescută duce la apariţia întregului tablou clinic, precum furnicături, dureri, amorţeli, pierderea forţei în mâna respectivă. Simptomele sunt atât motorii cât şi senzitive, deoarece nervul median are o funcţie complexă.

      Cauzele apariţiei sindromului de tunel carpian sunt foarte numeroase. Cele mai frecvente afecţiuni care se pot complica cu sindromul de tunel carpian sunt bolile ţesutului conjunctiv, care determină apariţia inflamaţiei şi tumefacţiei articulaţiilor - precum poliartrita reumatoidă, guta, lupus eritematos sistemic, dar şi obezitate, diabet zaharat, hipotiroidism. Urmează inflamaţia tendoanelor sau tenosinovita, prin reducerea semnificativă a spaţiului din tunel, apoi traumatismele osoase urmate de fracturi de oase carpiene, de epifiză distală de radius sau ulna, dislocări osoase, osteofitoza (excrescenţe osoase anormale), deoarece aceste afecţiuni pot reduce spaţiul şi pot creşte tensiunea, declanşând simptomele. Alte cauze sunt reprezentate de tumori sau apariţia altor mase înlocuitoare de spaţiu, afecţiuni endocrine-metabolice (amiloidoza, acromegalia), modificarea calităţilor ţesutului conjunctiv de la acest nivel, degradarea sa ori apariţia calcificărilor, a fibrozării excesive, pe măsura înaintării în vârsta, fumatul cronic, deoarece favorizează apariţia ischemiei.

      Sindromul de tunel carpian este o afecţiune care are ca factor de risc foarte important profesia. “În general, sunt expuşi la apariţia acestui sindrom cei care lucrează foarte mult la calculator, cei care prestează muncă fizică în construcţii şi lucrează cu picamere, utilaje ce vibrează intens, cu maşini de găurit, cei care lucrează în poziţii dificile, care trebuie să ţină pentru mult timp mâna în aceeaşi poziţie, care trebuie să ţină mult timp diverse obiecte în mâna şi, în general, toţi cei care realizează mişcări bruşte de flexie şi extensie cu mâna”, afirmă specialiştii. Aceste profesii sunt cu atât mai periculoase cu cât pacientul are deja şi alte afecţiuni care predispun la apariţia sindromului de tunel carpian. Uneori, sindromul de tunel carpian poate să apară din cauza unor caracteristici anatomice particulare, deoarece unele tunele carpiene sunt mult mai înguste decât altele. Există şi situaţii în care medicii nu pot stabili cauza de apariţie a sindromului, diagnosticul fiind în final de “sindrom de tunel carpian idiopatic”.

      Specialiştii reumatologi, ortopezi, neurochirurgi şi cei de recuperare medicală consideră că sindromul de tunel carpian poate fi prevenit, deoarece apariţia lui este corelată cu realizarea anumitor activităţi profesionale sau existenţa unor boli cronice de fond. De aceea, printre cele mai importante recomandări cu scop de prevenţie a apariţiei sindromului sunt menţinerea unei stări bune de sănătate, evitarea fumatului şi a consumului exagerat de alcool, menţinerea unei greutăţi în parametri optimi, tratarea afecţiunilor coexistente, dar şi evitarea mişcărilor repetate şi a suprasolicitării mâinilor. Alte recomandări includ: realizarea unui program de exerciţii fizice care să promoveze mobilitatea mâinii, dar care să tonifice şi musculatura, crescând forţa musculară; suspendarea activităţii ori de câte ori apare un disconfort localizat, amorţeală, durere sau furnicaturi la nivelul încheieturii mâinii; efectuarea mişcărilor care să distribuie uniform presiunea de-a lungul mâinii şi să nu crească presiunea exclusiv la nivelul încheieturii; schimbarea periodică a mâinii cu care se efectuează predilect anumite acţiuni; menţinerea unei posturi corecte la birou; evitarea împingerii umerilor în faţă, deoarece prin această poziţie se comprimă nervii din regiunea cervicală; evitarea aportului excesiv de sare, unul dintre factorii care favorizează apariţia edemelor şi care poate duce astfel la declanşarea sindromului; purtarea unei orteze la încheietura mâinii; menţinerea temperaturii cutanate a mâinilor la valorile confortului termic, mai ales dacă pacientul lucrează în mediu rece; în cazul în care nu se poate controla temperatura la locul de muncă, cea mai utilă ar fi purtarea unor mănuşi, chiar şi fără degete, care să menţină căldura constantă la nivelul palmei şi încheieturii.

      Pentru sindromul de tunel carpian uşor sau moderat, cele mai frecvente recomandări terapeutice includ: modificarea tratamentului altor afecţiuni medicale concomitente, modificarea activităţilor zilnice, cu evitarea factorilor de risc ocupaţionali, pauze cât mai frecvente între diverse activităţi, în special dacă acestea necesită lucrul manual, purtarea unei orteze pentru încheietură, cu atelă nedetaşabilă, în special noaptea, care să ţină mâna într-o poziţie neutră şi care va limita flexia încheieturii, astfel încât presiunea exercitată asupra nervului să nu fie prea mult crescută; administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene pentru ameliorarea durerii şi reducerea inflamaţiei.  

Comentarii


Pentru a putea preveni atacurile de securitate de tip spam, avem nevoie să stocăm datele pe care le-ați introdus și ip-ul dumneavoastră în baza de date. Aceste date nu vor fi folosite în alte scopuri decat prevenirea atacurilor. Sunteți de acord să stocăm aceste date ?
Notă : Comentariile pot fi adăugate doar în cazul în care v-ați dat acordul pentru stocarea datelor

Introduceti textul din imagine
captcha