„Cu cât oamenii îmbătrânesc, cu atât spiritul lor devine mai suplu, mai cald, dobândind o înfăţişare mai organică. S-ar zice ca pentru spirit, timpul este o dimensiune a întineririi".Lucian Blaga
Bătrâneţea vine cu experienţă, înţelepciune, dar şi cu boli, care trebuie tratate tocmai pentru a prelungi viaţa. Sunt însă şi persoane care, din cauza vârstei, uită sau confundă medicamentele. Uneori, fie uita să ia pastila de la prânz, fie iau două în loc de una, fie iau din pastilele soţului sau ale soţiei. Probleme în administrarea medicamentelor au şi vârstnicii care nu au pe nimeni şi îşi poartă singuri de grijă.
Există persoane în vârstă care îşi administrează medicamente “după ureche” sau doar la sfatul rudelor, prietenilor, care nu cunosc istoricul bolii pacientului. Majoritatea bătrânilor nu au o singura problemă de sănătate, ci au boli asociate, motiv pentru care tratamentul trebuie să fie prescris în mod personalizat. De exemplu, medicamentele pentru viroze, care unui om fără alte boli îi fac bine, este posibil, ca în cazul unui bolnav cardiac sau diabetic, să aibă efecte secundare.
O altă particularitate apare în cazul vârstnicilor cu boli cronice, care iau medicamente pe termen lung - de cele mai multe ori pentru toată viaţa -, există unele împrejurări care influenţează efectul tratamentului. De exemplu, când pacientul îşi pierde partenerul de viaţă sau când îşi schimbă domiciliul (este luat în grija familiei, sau, dimpotrivă, este abandonat), el nu mai acordă atenţie tratamentului.
O altă situaţie în care se pot ivi probleme este atunci când apare o altă boală. Este posibil ca tratamentul să fie ajustat şi, până se obişnuieşte cu noua schemă terapeutică, pacientul poate încurca medicamentele.
MedicamentTele prescrise de medic sunt adaptate în funcţie de vârsta pacientului, de greutate şi de stadiul în care se află boala de care acesta suferă. Pacientul vârstnic nu trebuie să ia nici un medicament la sfatul celor din jur, oricât de banal ar părea acesta (un laxativ, un calmant, picături pentru ochi), pe motiv că soţieu i-a făcut bine şi că ar putea să-i fie şi lui de ajutor.
Pacientul vârstnic trebuie să consulte medicul chiar şi atunci când are o simplă răceala, când nu are poftă de mâncare, slăbeşte sau simte o stare de oboseală intensă inexplicabilă. În cazul în care, după administrarea unui nou medicament, pacientul are tulburări digestive (greaţă, vărsături, scaune anormale), stări de somnolenţă, ameţeli, trebuie, de asemenea, să consulte medicul.
Medicamentele destinate controlului durerii, cele pentru calmare şi somn, dar şi medicamentele care ar trebui să fortifice organismul, cum sunt mineralele si vitaminele, au, potrivit specialiştilor, potenţialul să dezechilibreze organismul dacă dozele recomandate de medic sunt depăşite sau, mai rău, dacă sunt administrate fără supraveghere şi recomandare medicală.
Farmacistul nu trebuie să permită dezvoltarea unor practici exagerate în cazul automedicaţiei, prin eliberarea de medicamente fără prescripţie medicală. Medicamentul este indicat în principal, cu scopul de a uşura, de a previne boala, totodată prelungeşte viaţa, dar indicat şi administrat greşit poate cauza, chiar şi o substanţă medicamentoasă cu efect moderat, multiple efecte secundare nedorite.
Dispersia sa solicită garanţia şi expertiza farmacistului, singurul garant, pentru o bună eliberare a medicamentului.
Câteva clase de substanţe medicamentoase, care prezintă factor de risc la administrarea pacienţilor vârstnici:
• benzodiazepine (diazepam)
• antidepresivele tipice triciclice,
• analgezicele opioide (codeina)
• antihipertensivele beta-blocante (metoprolol), alfa-adrenolitice de tip prazosin şi inhibitoare ale enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) (captopril)
• diuretice taizidice (furosemid)
• antiinflamatoare nesteroidene (AINS) (diclofenac)
• paracetamol, aspirina, digoxina, corticosterozi, antibioticele, etc.
Vârstnicul prezintă particularităţi fiziologice (hidremie redusă, funcţia enzimelor oxidazice microzomale şi funcţia renală diminuate, etc.), particularităţi ce pot modifica profilul farmacologic al medicamentelor, comparativ cu adultul. De aceea, posologia trebuie redusă în general, la vârstnici.
La subiectul vârstnic (peste 70 de ani), posologia trebuie redusă faţă de adult, în general şi în special pentru medicamentele hidrofile (ex. aminoglicozide), deoarece la vârstnic scade apa totală (hidremia şi apa extracelulară).
În cazul vârstnicului obez, la instituirea posologiei pentru medicamentele înalt lipofile (ex. benzodiazepine, beta-adrenolitice, etc.) trebuie să se ţine seama de greutatea reală.
Supravegherea terapeutică trebuie instituită în cazul administrării medicamentelor ce pot provoca reacţii adverse acute grave (ex. medicamente cardiovasculare, anticoagulante orale, medicamente cu acţiune asupra SNC, etc.)
Vârsta este un factor important de variabilitate individuală, a stării şi funcţiei sistemelor efectoare şi ca urmare a răspunsului terapeutic, precum şi a riscului efectelor farmacotoxicologice.
Latenţa, durata şi intensitatea acţiunilor farmacologice, precum şi frecvenţa şi intensitatea reacţiilor adverse pot fi mult influenţate, fie direct, fie indirect ca o consecinţă a profilului farmacocinetic diferit (copil, vârstnic), faţă de adultul tânăr.
Modificările de status şi funcţie apar în corelaţie cu înaintarea în vârstă, chiar la individul sănătos, chiar în absenţa unei patologii geriatrice:
• la nivelul sistemului nervos central (SNC)
• la nivelul sistemului nervos vegetativ (SNV)
• la nivelul sistemului cardiovascular (SC)
• la nivelul aparatului excretor renal
• risc crescut de farmacotoxicitate
Cel ce îngrijeşte un pacient în vârstă este parte din tratament. Îl ajută să-şi aducă aminte să ia la timp medicaţia, identifică şi raportează câtre medic dacă există efecte adverse şi ia anumite măsuri pentru a evita evenimentele nedorite.
Referinţe:
Cristea A.N.: Farmacie clinică, vol.I., Editura medicală Bucureşti, 2009
Cristea A.N.: Farmacie clinică, vol.II., Editura medicală Bucureşti, 2012
Ana Mureşan, Mariana Palage: Medicaţia în bolile cardiovasculare, Editura Medicală Universitară „ Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca, 2005
Agenda Medicală 2011: Editura Medicală, Bucureşti, 2011
Cristea A.N.: Tratat de farmacologie, Ed. Medicală, 2005
*** Dicţionar de medicină Oxford, Ed. a 6-a, Editura Bic All, 2007 Dr. Horvath Tünde, Farm. specialist diriginte Farmacia 3 Oradea,
Asistent universitar, Universitatea din Oradea, Facultatea de Medicină şi Farmacie
